ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Primii mei pasi singur - #incredere #bebelusul #aporape 1 an
848 vizualizariAcum multe luni scriam in jurnalul de sarcina. Imi era teama sa nu se intample ceva rau, sa nu ajung la termen cu sarcina. Apoi, a venit ziua cezarienei, am simtit cum respir din nou si, in aceeasi clipa, am pus, tematoare, intrebarea: Respira? Doctorul zambea...Respira, doamna, respira....Pai, de ce nu urla?...Aveti rabdare, doamna.... si asa au inceput celelalte temeri. Din acel moment, pe langa teama de "a respira" am trecut prin cresterea in greutate, reflux gastoesofagian, constipatii, stari febrile si subfebrile, colici, primii dintisori, diversificarea, mersul in 4 labe si, iata-ne, azi, la o zi de la primul pas. Ieri, la 10 luni si jumatate, libelula asta mica si zgomotoasa, a facut primul lui pas, constient. Se afla intre tarc si o masa si, incercand sa ajunga de la tarc spre masa, s-a uitat, a calculat si, ca prin minune, nu s-a mai pus in genunchi, nu, libelula s-a desprins de marginea tarcului si, a pasit, fara pic de sustinere. Eu tremuram. Dar s-a dus spre masa unde si-a continuat explorarea. Mi-au dat lacrimile, mi le-am sters repede, am spus un Bravoooooo de parca fii-miu castigase premiul Nobel pentru Literatura si inima si-a triplat dimensiunea. Acesta a fost inceputul. De-acum trecem la un alt nivel al grijilor! Si iaca! Asta urmeaza: griji, fericire, iubire fara margini!
Comentarii