-
Ziua de 5 noiembrie a venit...cea mai asteptata zi...pe masina pana am ajuns la medic ma rugam non stop sa fie tot bine si minunea mea sa fie acolo. Aveam mii de emotii, tremuram din toate incheieturile. Sotul doar zambea, nu-mi zicea nimic. Am ajuns la spital, am mers la medic si am facut eco. Doctorita i-a aratat sotului meu minunea noastra mica mica. Era acolo, ohh si pe cat de mica era inima batea atat de tare ca si cum ne-ar spune "mami, tati eu o sa lupt si o sa ne intalnim". Am ramas fara cuvinte, fara suflare si eu si sotul. Ne uitam amandoi la ecranul ecografului si apoi unu la celalalt. Era cea mai perfecta zi, cea mai minunata. Din nou nu aveam cuvinte sa-i multumim lui Dumnezeu pentru aceste binecuvantari. Urmatorul ecograf si primele analize urma sa le fac pe 22 noiembrie. Aveam speranta, am iesit de acolo si imi venea sa tip de bucurie sa strig in gura mare ca vom fi parinti. Minunile exista! Trebuie doar sa credem in ele si in Dumnezeu!
Comentarii