Zilele trecute am experimentat ceva minunat.
De mica am visat cu ochii deschisi la diverse momente din viata unei femei si inca mai am momente cand ma trezesc vorbind singura imaginandu-mi tot felul de situatii. Ma gandeam cum va fi cand imi voi intalni marea dragoste sau cum va fi cand voi fi mireasa si imi alcatuiam in minte o poveste, vedeam cu ochii deschisi si simteam ceva in suflet, e drept ca sentimentul respectiv s-a dovedit a nu avea nimic in comun cu sentimentul pe care l-am avut ulterior , cand s-au intamplat cu adevarat lucururile la care visam, dar macar sentimentul exista.
In schimb, cand a venit momentul in care am inceput sa imi doresc un copil si incercam sa imi imaginez cum va fi ,sa visez cu ochii deschisi cum faceam inainte, pur si simplu imi era imposibil. Nu "vedeam" nimic si nu exista nici un sentiment. Prietena mea, Aura, mi-a spus ca nici nu am cum sa imi imaginez asa ceva sau sa simt asta pentru ca este ceva unic , de neimaginat. De acord, dar un sentiment ceva trebuie sa am numai cand ma gandesc. La un moment dat intrasem in panica, ma gandeam ca poate nu reusesc pentru ca in cartea vietii mele nu a fost scris capitolul asta.
Am evitat sa mai povestesc cuiva lucrurile astea pentru din afara este greu sa intelegi ceva ce nu traiesti chiar tu, si nu as vrea sa fiu catalogata drept "cu probleme"
Cum spuneam , inca mai am momente cand imi imaginez tot felul de situatii, si zilele trecute cum mergeam eu asa pe strada mi-am adus aminte ca este posibil ca in noiembrie cand am DPN , sotul sa nu fie acasa o perioada destul de lunga. Ceea ce ar insemna ca ar trebui sa ma descurc singura cu bebelusul. Si uite asa au inceput sa imi curga in fata ochilor imagini cu mine si cu bebelu' facandu-i baie si iesind la aer si cum vine tata sa il scoata afara in timp ce eu fac curat. Si minune: chiar am simtit ceva in sufletel. Ce? Nu stiu, nu pot descrie.
Cand am realizat lucrul asta aproape sa imi dea lacrimile si parca o liniste imensa m-a cuprins si speranta ca cine stie, poate chiar o sa fiu mama in noiembrie.
Comentarii