ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Sunt tare ciudate trairile unei gravide. De fapt nu stiu daca toate sunt asa, dar eu am niste trairi foarte ciudate.
Poate si pentru ca mi se pare prea frumos sa fie adevarat. Cand ai trecut prin ce am trecut eu, este foarte greu sa mai speri ca de data asta va fi bine. Asa am crezut mereu si de fiecare data a urmat tragicul inevitabil.
Uneori ma gandesc ca acum s-au intamplat lucruri noi , pe care nu le-am trait datile trecute.
Este prima oara cand am vazut inimioara, cand ajung la 8 saptamani si 5 zile, este prima data cand am tratamentul complet. Si cu toate astea pur si simplu nu pot fi linistita, nu ma pot bucura de sarcina. Parca astept din clipa in clipa sa ma trezesc la realitate si sa apara inevitabilul. Cateodata ma chinuie gandul ca de ce ma amagesc atat, de ce sa am atat de mult timp sa visez si sa sper ca voi fi mama? Pentru ce? Pentru ca apoi durerea sa fie si mai mare? De ce dureaza atat daca tot se va intampla?
Nu stiu cat de sanatoase sunt sentimentele astea, dar frica pune stapanire pe mine si chiar nu pot fi optimista.
Am zis de multe rau ca as suporta tot raul pe care il poate avea o gravida, doar doar ca bebele meu sa creasca sanatos. Si asa este.
Faptul ca simptomele apar si dispar cand au ele chef ma aduc la disperare. Am numai ganduri negre. Daca mi se pare ca am greata? Daca asta imi doresc-greata- si psihicul imi spune ca am greata? Daca este doar in imaginatia mea? Daca toate simptomele pe care le am nu sunt reale, ci sunt induse?
Cred ca suna ca si cum randurile astea au fost scrise de o nebuna, e groaznic.
Imi este frica , sincer. Nu vreau ca bebele meu sa moara in burtica, nu vreau!!!! Nu as mai suporta.
Nu stiu cum sa fac sa ma linistesc. De fapt ce vorbesc eu, ca si sa ma linistesc imi e frica.
Cred ca o sa innebunesc.
Am zis ca daca scap de primul trimestru si bebe e bine o sa fiu si eu bine, linistita, fericita, visatoare.
Chiar asa sa fie oare? Nu cred.
Comentarii