ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Parca burtica mea este din ce in ce mai mare. Este normal sa fie asa, doar ca este de necrezut ca mi se intampla mie. Am fost ieri la terasa si cand cand m-am vazut intr-o oglinda nu mi-a venit sa cred cat de mare este burtica. Eu inca aveam impresia ca este mica si ca doar eu o vad 
Este incredibil cum trece timpul si cate de repede se apropie luna noiembrie. Parca incepe sa mi se faca teama. Teama de nastere , ma bucur ca bebe creste si cand ma gandesc ca o sa trebuiasca sa iasa de acolo...pe undeva...si variante nu sunt decat doua....
Cateodata stau si ma gandesc ca poate era mai bine sa fac si analiza de Dublu Test, si ma apuca mustrarile de constiinta. Imi este frica sa nu fie bebe bolnav...imi doresc atat de mult sa fie sanatos, un copil normal. Si apoi ma gadesc si dk faceam testul si imi spunea k este risc de nu stiu ce sindrom, ce faceam? Nu il mai iubeam? Nu il lasam sa traiasca? Nu cred. Tot al meu este indiferent cum va fi.
Este greu in lumea asta sa fii diferit, oamenii te accepta cu greu si nu vreau ca bebe meu sa se chinuie in viata.
Ma rog la D-zeu sa fie sanatos, sa fie normal. In rest poate sa fie oricum.
Cu cat creste mai mult cu atat este mai activ. Daca ma trezesc noaptea sa merg la toaleta hop si el. Dimineata , la cateva minute dupa ce ma trezesc hop si el. Seara inainte de culcare, la fel. Nu mai spun cate valuri face burtica in timpul zilei. Sotul este terminat de emotii.
Miercuri mergem la eco. Abia astept sa vad cat a mai crescut.
Comentarii