-
Buna dragilor,
De data aceasta am ales sa vorbesc despre un subiect tare dragut si care a avut o importanta deosebita pentru noi atat la prima sarcina, cat si la a doua, si anume sexul bebelusului. Nici sotul nici eu nu ne-am dorit sa il stim...a fost o chestie tare draguta intre noi deoarece a venit asa natural si a fost o sincronizare perfecta de dorinte si mod de gandire. Pot spune acum ca daca amanadoi sotii nu sunt de aceeasi parere, este foarte greu sa te abtii timp de 9 luni...daca nu practic imposibil. O alta explicatie ar fi ca niciunul dintre noi nu isi dorea ceva anume, indiferent daca era fetita sau baiat, noi eram fericiti, ceea ce a ajutat enorm. Nu va imaginati reactiile celor din jur si cat de tare trebuie sa fii pe pozitie pentru ca toata lumea incearca sa te convinga sa afli ce e in burtica. Sa nu uitam si de a repeta obsesiv aproape, la fiecare ecografie si vizita la doctor, ca nu vrei sa stii sexul ca sa nu scape vreo informatie. Insa momentul acela de la nastere in care ti se spune ce sex are bebele este mai mult decat magic.... Si acum imi aduc aminte de la prima nastere si o am in imagine pe dna dr. care m-a auzit spunand cu o voce spasita "ce este bebele?" Si ea le-a zis asistentelor tare si cu patos "aratati-i mamicii ce sex are bebe ca nu stie, aratati-i !!!! " A fost un moment minunat, nu se poate descrie in cuvinte si tocmai de aceea am stabilit cu sotul meu ca si de data asta sa nu stim si sa aflam la nastere. Recunosc ca la aceasta sarcina mi-a fost un pic mai greu si m-a ros curiozitatea, dar rezist in continuare si nu ma las.
Comentarii