Vesti, una buna, una trista

IA venit vremea sa fugim de Bucuresti si sa stam la bunici 2 saptamani, fara tati. Grea partea fara tati, foarte frumos in rest. Sofi s-a bucurat tare mult la tara, de aer, de natura, de animale, nu mai spun de bunici si restul neamului si eu la fel, imi era doar de casa parinteasca, de locurile in care am copilarit, de starea de acasa, am fost menajata cat s-a putut, parintii mei inca lucreaza, ca altfel eram si mai si, a fost minunat, nu am gatit, spalat vase, decat asa foarte rar si gen 2 farfurii. In zona stau si nasii, mosii, matusi, unchi si strabunici, pe care i-am si ne-au vizitat. Atractia maxima era la nasi, unde gasea un munte de nisip, pe Rica iepurica cu iepurasii, pe motanul Aliosha si pe nasa cu care se tot distra. Vacanta asta a invat-o nasa sa ia pozitia de start, pe locuri-fiti gata-start, super haioasa si a prins super repede, ea stie ce sunt cursele de alegat si ii plac, o tot ducem de la 2luni jumatate la curse pentru patinti si copii, e uimitor cate intelege si poate face la 1 an si 9 luni. Cu toate ca are foarte multe activitati, chiar destul de diversificate, dupa vreo cateva zile i s-a facut dor de casa, zicea asa: "vrei la tine acasa, la apatamentu' 6", prima data a zis pe zi, apoi spre finalul vacantei seara inainte de culcare, a fost prima data cand am stat asa mult plecate de acasa, fara tati, de obicei el e cel ce lipseste, fiind plecat cu munca, iar noi ramanem acasa. Mititica, imi era mila de ea, desi a inteles ca vom mai sta la bunici. Si de tati isi amintea si spunea ca e la serviciu, timp de 2 saptamani aproape a fost la serviciu...ma misca cand o auzeam. Il iubeste mult pe tati, dar nu prea stie sa atate,nu a vrut sa adorma cu el, mai greu il accepta cu noi in camera, a avut o perioada, acum reuseste si tati sa o culce, asta ne si dorim caci o sa imi fie greu sa culc 2 copii de-o data, plus ca nu e ok ca un copil sa fie dependent de un parinte, iar si cu sarcina e greu, e destul de solicitant. Timp de 8 zile am fost in parcul Govora, unde se gaseste cel mai ozonat aer din Europa, am facut ca o cura cu aer curat pentru imunitate, tot acolo se gaseste un tur de facut prin parc, urcare si coborare, un traseu pentru inima facut de un cardiolog, ce ajuta si sa inspiri cat mai bine aerul de acolo, atat de pretios, Traseul Inimilor, pe care il facem in fiecare seara, apoi ne opream la spatiul de joaca. Sofi a fost super incantata si abia astepta sa vina bunicul de la serviciu si sa mergem la parcul "Govoia", la vulturul plesuv, o statuie din fata parcului, la inimi, la berbecut o statuie din care curge apa, broscutele testoase, gemene Franklin, de sub berbecut si tot ce mai era prin parc. Evident ca a fost super benefic si pentru mine, ca faceam miscare, si pentru bebe Mati, pentru ca era mai bine oxigent, cu un aer de calitate, si, am mai citit ca, respiratiile profunde ajuta la un IQ mai crescut al copilului, daca e evaluat la varsta de 5 ani fata de un copil a carui mama care nu face exercitii de respiratie in timpul sarcinii. In primul weekend petrecut acolo a venit vestea proasta, bebe din burtica viitoarei cumnate a fost diagnosticat cu un defect la inima, ii lipseste o camera la inimioara si are sanse reduse de viata, trebuie operat de 3 ori imediat dupa nastere. Poc o lovitura grea. Cumplit! Ne-a daramat pe toti! Era asa bucurosi ca o sa avem baieti de aceeasi varsta, ne imaginam cum se vor juca impreuna, cum vor petrece la bunici, cum vom pleca in vacante cu totii, ca vor avea aceleasi preocupari, s.a.m.d., speram sa fie asa cum ne-am inchipuit si sa fie totul bine pentru amandoi bebeii. Nu vreau sa citesc mai multe despre bolile lor de inima, caci ma ia o stare de rau, vreau si sunt optimista, nu vreau sa ma simta Mati trista. Marti, pe 18 iunie dupa parc am fost intr-o fuga la verisoara mea de 5 anisori, era ziua ei, am vrut sa ii facem o supriza, desi urma sa se sarbatoreasca sambata. Sofi a fost fericita la ea, incantata jucariile ei, mai ales de un set cu mini scaune, mini masa, mini pahare, mini prajituri, a mancat uimitor de bine acolo, era incantata de "tort", au avut cateva prajituri, iar intr-una au pus lumanare, doar ca sa ii cantam LMA, i-am dus pe langa cadou si un balon cifra 5, mare cat Sofi, in jur de 90cm, am facut cateva poze, a fost super fain si verisoara foarte bucuroasa de vizita. Am mancat pizza si altele, iam iam, toata lumea sare pe mine cu de toate aici, ca sa nu poftesc, asa fac si ai mei acasa, in special mami, dar eu nu sunt asa mare pofticioasa sa mi se faca rau daca nu mananc te miri ce, asa am fost la prima sarcina, cu Sofi. De regula imi fac poftele oricand. Vineri, ca sa pot merge la reuniunea de 10 ani, tati si-a luat o zi de concediu, am super apreciat gestul, m-am simtit rasfatata. Piticuta il adora pe "Bibicul", asa ii spune, si ii place sa stea cu el, dar fiind foarte cald si noi stand la tara, s-au impotrivit total ca eu, insarcinata in 36 de saptamani, sa merg cu mijlocul de transport in comun, asa ca am dus-o pe Sofi la nasa pentru scurt timp, iar tati am dus in oras. A fost placut la reuniune, doar ca am fost 4 persoane si doamna diriginta, au fost surprinsi ca am mers in situatia mea, a fost dezamagitor ca multi dintre colegi nu au facut posibilul sa ajunga, desi o mare parte, dintre cei ce sunt in tara, au confirmat ca vor veni. Am fost putin prin liceu, in laboratoarele de informatica, unde ne petreceam majoritatea timpului, noi avand profil de mate-info, am vazut cele 2 sali in care am studiat si apoi am iesit la o teresa sa povestim. Mati a tot miscat cat am stat la reuniune, au vazut si cei prezenti, le-am aratat, iar eu il mangaiam, sa stie ca sunt bine, ca sunt cu el, iar vocile pe care le aude sunt ale unor oameni apropiati. Am lipsit vreo 5 ore de langa Sofi, nu eram prea ingrijorata pentru ca stiam ca e pe maini bune si ca sta cu bunicul. A stiut tot timpul unde sunt, nu am mintit-o ca merg te miri unde. Bineinteles ca a fost foarte fericita cand m-am intors, am venit cu nasa cu masina, noroc ca a avut drum in oras, s-a potrivit la fix, am fost cu ea la cumparaturi la Lidl de unde i-am luat Sofiei cadoul promis, 2 periute de dinti, am improvizat pe moment, fiindca in oras nu prea am avut mult timp de cautari si nu gasisem ce voiam, un set de mini scaunele, mini masuta, etc, cum vazusem la verisoara si stiam ca ii place. Am niste super parinti, m-au sprijit, m-au ajutat mereu cum au putut, iar zilele astea cat am stat la ei chiar am simtit mare ajutor si sprijin din partea lor, fata de acasa unde fac tot, m-am odihnit si m-am relaxat, am simtit cum stau alte gravidute, pacat ca suntem asa departe de ei. A 2a zi am fost la petrecerea oficiala a verisoarei, ne-a distrat, aici toata lumea sarea pe mine sa gust din toate, sa stau bine, sa mananc, sa ma rasfete ca pe o graviduta, erau draguti cu totii. In drum spre petrecere am aflat ca verisoara din partea sotului a fost ceruta in casatorie, mi-a super placut inelul si m-am bucurat tare pentru ei, chiar am imprastiat vestea si am aratat inelul celor din jur. In timpul petrecerii am fost sunata de sotul meu, care facea curatenie dupa renovari si se pregatea sa plece spre noi, sa imi spuna daca stiu ca se casatoreste Ana, eu am confirmat si i-am zis ca urma sa ii spun seara cand ne vedeam ca el sa imi spuna ca tata socru l-a sunat si l-a luat cu apelativul "nasule" si tralalala. Fiind luat prin suprindere totala, socru cand si-a dat seama, i-a spus ca asa i-a zis Ana bunicii lor ca vor sa ne puna nasi. Cand am auzit, am zis ca ce fain, si acceptam nu?! Amandoi eram fericiti, ne doream sa nasim si chiar ne gandeam ca nu avem pe cine, am fost extrem de surprinsi, nu ne-am gandit niciodata ca ei ar vrea sa ne puna nasi, dar am zis apoi, hei, daca nu au zis nimic cand ne-au dat vestea, poate Maia, bunica, batrana fiind, a inteles gresit. Desi in adancul inimii fericirea inca exista si speram sa fie asa, ne sunt extrem de dragi, suntem compatibili si ni se pare ceva minunat sa ai ocazia sa nasesti mai ales niste oameni asa frumosi. A venit seara, am plecat de la petrecere, si ne-am revazut cu tati, de care ne fusese extrem de dor. A venit cu cateva atentii pentru bunici, mami kinder-surprise si printesa lui, mare bucurie la revedere. Duminica, pana sa plecam, am fost o fuga la Manastirea Dintr-un Lemn la icoana facatoare de minuni, sa dam un acatist pentru cei 2 bebelusi, al nostru si nepotelul pentru sanatate. Luni, pe 24 iunie 2019, am fost din nou la control. Bebe are acum 3000 grame si 37 saptamani. Mi s-a luat tensiunea 11 cu 7, deci foarte bine, ne pregatim de marea intalnire. Stand pe holurile maternitatii ma gandeam cum a descurs sarcina si ma bucuram ca am fost o graviduta norocoasa, am avut doar 2 perioade de greata, una cand am aflat de sarcina si una de 2 zile care a fost crunta, am vomitat si suc gastric, ceva ce nu mai traisem, iar in perioada aceea Sofi era super dependenta de mine, nu accepta sa adorma cu altcineva, nici cu tati, se trezea des noaptea si voia mult in brate, ma plimba prin casa, nu stia ce e cu ea, ii era greu sa adorma la loc, au fost momente grele. Ce bine ca a trecut, ca a fost si e totul bine. Pe 27 iunie am primit un telefon cu vestea care ne-a bucurat tare, s-a confirmat, o sa fim nasi in iulie 2020. Vestea cea buna si frumoasa a venit! Viitorii fini au aflat de gafa facuta de ceilalti si au zis sa ne spuna prin telefon, desi ei planuiau sa vina personal cand se nastea Mati sa ne faca o surpriza, dar ce sa te faci cu neamurile...au zis ca oricum vor veni, dar daca s-a aflat, au pus mana repede pe telefon, ei urmand sa plece intr-o vacanta prin Europa. Bineinteles ca noi am accept cu mare drag si onoare, le-am spus ca ne simtim flatati mai ales la modul cum ne-au declarat, au spus ca suntem familia model pentru ei, ca mereu ne-au admirat si ca de mai bine de 1 an se gandeau ca daca se vor casatori pe noi ne vor pune nasi. Emotionant! Abia astept sa imi vad copiii imbracati in nasici, sa ne vad pe toti, vai ce gand minunat, chiar i-am zis Anei, sa o vezi pe Sofi in rochita si Mati la costum, nu se mai uita lumea la mireasa.