ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Joi, 4 noiembrie. Dupa ce am fost la prima ecografie si i-am auzit inimioara batând cu putere, am asteptat cu nerabdare ziua în care urma sa mergem la morfologia de trimestrul I. Stiam ca riscurile sarcinii scad o data cu trecerea timpului, dar noi asteptam în primul rând confirmarea morfologiei ca totul este bine.
Odata ajunsa în fata monitorului nu îmi venea sa cred cât de mult crescuse ursuletul nostru. Desi avea doar 6.5 cm, era un pui de om in toata regula: dadea activ din picioruse si îsi misca mânutele în sus si în jos, ducându-le la fata si parca salutându-ne timid. Într-una din pozele printate chiar l-am prins salutând cu toate degetelele desfacute.
Ma bucuram de minunatia pe care o vedeam, dar am stat cu inima ghemotoc pâna când medicul a terminat de masurat si verificat. La final, când mi-a spus ca din punct de vedere morfologic totul este în regula am respirat în sfârsit usurata. Mai trecusem un hop, poate ca cel mai important de pâna atunci.
Înaintea ecografiei morfofetale am facut si dublul test, care a ajutat, alaturi de ecografie, la calculul de risc.
Comentarii