Joi, 7 octombrie. La o saptamâna si jumatate dupa ce am aflat ca sunt însarcinata am început sa am simptome de raceala. Am facut un test Covid, care din pacate, a iesit pozitiv, desi eram vaccinata cu ambele doze. Probabil ca virusul ne-a prins fix când imunitatea organismului scazuse pentru ca bebe sa se poata implanta in uter.
Din fericire, am trecut cu bine peste acea perioada dar, din cauza carantinei, am ajuns cu ''întârziere'' la prima ecografie (aveam 8 saptamâni si 6 zile). Asteptam mai de graba cu îngrijorare decât cu nerabdare sa ajung la medic si sa vad daca totul este în regula.
Pentru ca eram aproape în 9 saptamâni, bebe nu mai era o simpla bulinuta, ci se transformase într-un mic ursulet, asa cum doamna doctor l-a alintat. Capsorul era cam de aceeasi dimensiune cu trunchiul, iar în laterale se vedeau mugurasii de la mânute si picioruse. Desi cautasem poze înainte pe siturile despre sarcina, mi se parea ca nimic nu se compara cu ceea ce vedeam pe monitor.
Punctul culminant a fost atunci când i-am auzit inimioara batând cu putere. Doamna doctor nu îmi spusese ca urmeaza sa ascultam inima fix în urmatoarele secunde, asadar surpriza a fost cu atât mai mare.Priveam fascinata la miscarile lui usoare, timp în care lacrimile au început sa îmi curga pe obraz fara a realiza acest lucru. A fost pur si simplu minunat!
Comentarii