-
Încă de când eram mică tot am auzit ca in timpul sarcinii femeile au tot felul de pofte, unele chiar inedite, tot felul de combinații. Chiar auzeam multe glumite făcute pe seama bărbaților, cum ca ar trebui sa se ducă in toiul nopții sa facă rost de tot felul de alimente.
A sosit și momentul sa fiu și eu însărcinată și chiar ma gândeam ce pofte voi avea. Ma gândeam și cu teama totodata pentru ca auzisem ca dacă îți e pofta și nu îți satisfaci pofta Riști sa ai dureri mari de burta și, Doamne ferește, sa pierzi sarcina. Auzisem de la mătuși care au pățit aceste lucruri in urma faptului ca au mirosit ceva pe strada și li s-a făcut pofta foarte tare și au avut mari probleme apoi.
Eu de fel nu sunt deloc o persoana pofticioasa. Nu mi-a fost niciodată pofta de nimic, nu știu cum sa îți fie pofta de ceva atât de tare încât sa ai dureri, așa cum am văzut cazuri in jurul meu, atât la barbati cât și la femei. Mereu m-am gândit ca Mi-ar plăcea sa mănânc ceva anume, sau ca vreau sa gust ceva anumite, dar din curiozitate sau din faptul ca ma gândeam la acel lucru sau ca nu mai mâncasem demult. Însă mereu au fost doar niște dorințe și nu pofte intense.
Așa ca ma tot gândeam oare ce pofte voi avea pe timpul sarcinii și sa am grija sa fiu pregătită pentru ele. Însă in primele 3 luni cât nu am știut de sarcina, nu mi-a fost pofta de nimic, ba chiar in perioada aceea nu prea aveam pofta de mâncare, parca nu ma puteam atinge de nimic. Și nici in următoarele luni nu am avut absolut nicio pofta. Nu am simțit nevoia sa mănânc ceva in mod expres. Ba chiar toată lumea când ma vedea ca sunt însărcinată insista sa iau sa mănânc sau măcar sa gust sa nu îmi fie pofta. Și eu tot spuneam ca nu am nicio pofta și nu e necesar sa gust ceva dacă nu simt asta. Însă persoanele din jur tot insistau sa gust măcar sa nu cumva sa mi se para ceva bun și sa nu îmi dau seama sau sa nu stau apoi cu gândul. Însă eu am făcut așa cum am știut ca e mai bine pentru mine și nu am insistat cu nimic. Și pot spune ca nu am poftit la nimic in sarcina, deci nu s-a schimbat nimic in comportamentul meu legat de aceasta situație. Pot spune ca am fost o norocoasa.
Pot spune ca a fost un desert pe care mi l-am dorit pe timpul sarcinii, însă acel desert l-as putea dori in fiecare ora din zi, nu ar fi cu supărare. Am descoperit niște eclere minunate in Bucuresti și de câte ori avem drum pe acolo și putem trece ma opresc sa cumpăr. Este la stadiu de dorinta, un gând profund, dar nu o pot numi pofta pentru ca ma pot lipsi ușor de acel lucru, nu e capăt de țara.
Și s-a întâmplat sa mergem sa fac morfologia in Bucuresti, bineînțeles Ca am trecut sa mănânc ecler și peste câteva luni iubitul meu a avut treaba cu munca in Bucuresti, a stat acolo câteva zile și i-am zis când se întoarce acasă sa vina cu eclere. Aceste eclere au fost micile mele plăceri din timpul sarcinii și din orice moment am acces la ele.
Comentarii