-
De mult timp îmi doresc sa scriu amintirile mele despre sarcina și despre cum a decurs totul, însă parca niciodată nu am găsit timp. Acest blog este un prilej foarte mult sa realizez aceasta dorinta și va mulțumesc.
Voi începe prin a spune ca Vestea despre bebe a fost o surpriza pentru mine, dar și pentru tătic. Am aflat despre sarcina la 12 săptămâni când am mers la un control de rutina pe care îmi doream sa îl fac de ceva vreme. Toți cei cărora le-am povestit nu prea au crezut ca nu aveam cum sa nu știu, însă chiar așa a fost.
Acum sa incep...de ceva timp, sa zic ca vreo luna, începusem sa ma simt puțin rău, in sensul ca nu prea mai aveam pofta de mâncare, mi se cam apleca de la orice, nu mai suportam mirosuri, aveam și ceva grețuri, însă niciuna dintre simptome nu M-a dus cu gândul către sarcina, ci mai degrabă am pus mereu pe seama Anumitor probleme pe care le aveam cu fierea, cu balonările, stresul din ultima perioada. Ce mi se păruse intr-adevăr neobișnuit pentru mine a fost ca mergeam la baie peste noapte, ceea ce nu mi se întâmpla de fel, dar iar nu am bănuit nimic. Ce e drept, nici menstruația nu îmi mai venise de 3 luni, însă și aici am pus pe seama unor dereglări hormonale. Nimic nu părea a fi neobisnuit, găseam cauze pentru orice simptome, însă posibilitatea unei sarcini nu am luat-o in calcul niciodată pana la control. Văzând ca ma simt cam rău am decis sa merg sa fac niște analize și am zis sa încep cu un control ginecologic pentru ca aveam de mult timp o scurgere pe care voiam sa o rezolv. Astfel, m-am hotărât și am mers cât mai repede la un consult. Doamna doctor mi-a pus o serie de intrați, M-a întrebat despre posibilitatea unei sarcini și i-am zis ca este exclus așa ceva. In continuare nu ma gândeam o clipa la acest aspect. I-am spus doamnei doctor ce analize doresc sa fac și ca vreau și o ecografie vaginală și atunci surpriza. Am auzit de la doamna doctor exact aceste cuvinte: dar aici e o sarcina și e chiar avansată. Nu mi-a venit sa cred, am început sa plâng de bucurie. Am fost atât de fericita sa aud acele cuvinte, mai ales ca nu ma așteptam deloc. Apoi mi-a explicat sa va trebui sa fac niște analize, ca pentru unele deja este târziu sa le mai fac și i-am zis sa facă tot ce se poate atunci pentru ca vreau sa fie totul bine. M-a mutat pe o alta masa unde mi-a făcut un prim ecograf la care am auzit și bătăile inimioarei bebelușului meu. Atât de tare ce m-am emoționat încât am început sa plâng și ma gândeam ca îmi pare rău ca nu este și tăticul lângă mine sa audă și el și ca el nici măcar nu știa ca merg la un consult și ca eu aflam ca avem un Bebeluș. A fost una dintre cele mai emoționante zile din viața mea. Tin minte ca am ieșit de la consult si eram atât de bucuroasa încât am sunat tăticul sa ii dau vestea cea mare: ca in mine de astăzi bat doua inimioare. Și el a fost la fel de surprins ca și mine și foarte fericit.
Abia aștept sa mai scriu aici continuarea. Te iubește mami! 💙
Comentarii