Incarcat in Burtica in fiecare luna
661 vizualizariStii cum se zice?! Daca nu ti s-a intamplat tie inseamna ca nu exista. Cam asa si eu.
Nu eram vreo pofticioasa nici inainte, dar in timpul sarcinii chiar n-am avut nici cea mai mica dorinta de a manca ceva. Ba din contra.
In primul trimestru, desi nu am vomat, aveam o senzatie de greata ce aparea sporadic, tam-nesam in diverse momente din zi, ceea ce m-a facut, nu sa n-am pofte, dar sa mananc pentru ca trebuia. De aceea am si slabit in primele 2 luni si jumatate.
In trimestru 2 au aparut capsunile si asta mi-a ocupat tot timpul, caci sunt fructele mele preferate.N-au avut nevoie de altceva. Ce inghetata? Ce ciocolata? Capsuni tati!
In trimestrul 3, bebe tot mai mare, stomacul tot mai mic, singura chestie ingerata cu mare pofta a fost ... apa. De aici si surprinderea mea cand toti din jur se comportau cu mine de parca eram un brotozaur pus pe mancat si caruia ii curgeau balele la vederea a nu stiu ce aliment.Tanti de la care cumparam capsuni ma invita sa gust de pe taraba daca mi-e pofta ca nu e problema ... (nu gustam eu nici inainte fructe nespalate, dar gravida si in pandemie nici atat, in plus, oricum nu imi era "pofta")Dna. de la magazinul din colt voia sa ma hraneasca cu un sandwich doar ptr ca s-a intamplat sa intru in magazin cand manca ea.Colegii la munca mi-au zis de n ori sa iau ce vreau din frigider ca nu e suparare.
La un moment dat chestia asta devine agasanta, obositoare. Nu toate gravidele au pofte, inclin sa cred ca e un mit urban.
Comentarii