ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Buna pui!
Ti-am povestit ca in data de 24 octombrie am trecut printr-o sperietura. Apele se mai linistisera dupa inmormantarea strabunicii tale, asa ca nu ma mai astaptam sa vreo "surpriza".
Ne-am trezit dimineata, dupa o noapte normala, fara nicio durere sau alte semne rele, iar dupa ca am mers la toaleta am observat "ceva"... o scurgere incolora si inodora care m-a dus cu gandul la lichidul amniotic. Era mult prea devreme pentru asa ceva! M-am speriat foarte tare pe moment, dar apoi am incercat sa ma linistesc pentru ca nu am avut deloc dureri si nici o pata de sange. M-am bagat inapoi in pat langa tati si am stat cuminte, spunandu-mi in gand ca sigur nu e nimic, ca nu trebuie sa ma panichez. Cand s-a trezit tati mi-a zis ca cel mai bine e sa sunam la doctor, si sa-i urmam sfatul. Medicul nostru era inca in concediu medical si nu mi-a raspuns la telefon de dimineta, asa ca am sunat o alta doctorita, dar si o prietena care este consilier. Ambele m-au sfatuit sa merg la urgente, in cazul in care se adevereste ce credeau si ele, dar si eu, sa fiu pe maini bune. Nu asta vroiam sa aud..Vroiam sa aud ca nu-i nimic grav, ca o fi fost o leucoree, si ca n-am motive de ingrijorare. Dar din pacate aveam...
Am intrat in panica, am inceput sa plang si sa-mi imaginez tot felul de lucruri. La 21 de saptamani nu aveai nicio sansa sa supravietuiesti piticule...
Am ajuns cu tati la spital, mi-au facut control la Urgente, unde totul parea bine, insa ecograful nu era foarte performant, asa ca mi-au facut internare pentru a fi tinuta sub supraveghere. Tati s-a intors acasa pentru a-mi aduce pijamale si ceva de mancare (de parca mai aveam pofta de mancare...). Peste zi am mai fost consultata de o doctorita cu mai multa experienta, care cand m-a facut cat de alba eram la fata a incercat sa ma linisteasca, a facut glume, m-a ajutat sa ma mai relaxez. Mi-a zis ca cel mai probabil totul s-a declansat ca urmare a suferintei suferite cu cateva zile inainte. Mi-a facut analizele, controlul si ecograful, de unde a reiesit ca tu esti bine, cantitatea de lichid amniotic e normala, tu miscai de zor fara nicio grija! Doamne... cat de bine!!!! Iar aici a venit si intrebarea: "Vrei sa stii ce ai?". Da, vreau! Atunci am aflat ca esti baietel !!!! Dar mai important ca esti un baietel sanatos!
Tati n-a vrut sa afle la telefon ce vei fi, a preferat sa ajunga la spital pentru a afla direct de la mine :) . Imediat ce a ajuns am iesit din salon, si i-am spus direct ca va avea un baietel :)). A inceput sa rada in hohote pe holurile spitalului, a uitat ca acolo erau mamici care se recuperau dupa nastere, sau mai rau... care erau in durerile nasterii :). Te-am fi iubit la fel de mult si daca erai fetita, chiar n-ar fi contat pentru noi, dar la aflarea vestii am avut acelasi sentiment ca atunci cand am aflat ca "suntem insarcinati".
Seara am fost externata, cu recomandarea sa evit eforturile fizice, lucru de care mi-a promis tati ca se va asigura! De atunci incerc sa stau cuminte, curatenie fac doar impreuna cu tati, care ma ajuta cu tot ce e greu. Nu mai ridic, nu mai stau inghesuita ca sa aspir pe sub nu stiu ce canapea, nimic ce te-ar putea afecta! Te iubim prea mult, nu mai vreau sa risc sa trec printr-o asemenea sperietura!
Mami si tati te iubesc si te pupa dulce de tot pui!!!
Comentarii