Incarcat in Jurnal de sarcina - #5 saptamani #7 saptamani
621 vizualizariBuna Puiut!
Am ramas la ziua in care i-am dat vestea lui tati ca existi :). Asadar... Luni am aflat eu, marti a aflat si tati, miercuri aveam deja programare la ecograf. Aveam maaaaaari emorii! Imi imaginam deja ca e posibil sa-ti aud inimioara, timpul trecea foarte greu, abia asteptam sa ma vad pe masa la domnul doctor :).
A venit si ora 15.40, ora la care aveam programarea. Inima-mi iesea din piept, si de emotii am realizat in ultima clipa ca mi-am uitat portofelul in alta geanta, nu aveam niciun ban la mine, noroc ca plata se facea dupa ce ieseam din cabinet si nu inainte. A fugit tata repede dupa banuti, iar eu am intrat in cabinet.
Evident ca domnul doctor m-a intrebat politicos cu ce ma poate ajuta, iar eu de la atatea emotii stranse cat am stat in sala de asteptare am inceput sa plang :). Si era un plans de ala de n-aveam aer si cu greu am reusit sa-i spun ca sunt acolo pentru o ecografie de depistare a sarciii. Domnul doctor se uita amuzat la mine, a rugat-o pe asistenta sa-mi dea un pahar cu apa, dupa care m-au intrebat nelamuriti daca plang de suparare sau de fericire. Amandoi au zambit cand le-am spus ca de fericire, m-am mai linistit si eu, dupa care m-am urcat pe masa de consultatii. Domnul doctor a inceput sa te caute cu sonda, te tot cauta... si nimic! Se vedea ca totul este pregatit pentru a sustine o sarcina, doar ca nici urma de tine! Uof.... Calculand dupa UM sarcina avea 5 saptamani si 3 zile, iar alte mamici vorbeau pe forumuri ca se vedea un punctulet chiar de la 4 saptamani. Medicul mi-a spus sa nu-mi fac griji, ca e normal, mi-a recomandat sa revin peste 2 saptamani ca sa "imi poata confirma sarcina", deoarece el nu mi-ar fi confirmat-o nici daca vedea un punct mic, pentru ca are nevoie sa-ti auda inimioara pentru a sti ca sarcina e in evolutie.
Pf... erau niste cuvinte care parca ma zgariau pe creier: "nu putem fi siguri ca e o sarcina". Ba da! Am io acasa 6 teste care spun asta ! In fine, omul avea perfecta dreptate. Mi-a recomandat sa iau vitamine prenatale si sa incerc sa am rabdare inca 2 saptamani. Greu!
Am iesit putin dezamagita de acolo, abia asteptam sa spun tuturor ca asteptam un bebe, dar am hotarat sa mai asteptam pana cand te vedem noi acolo pe monitor si sa-ti auzim si inimioara puternica :).
Zilele treceau greu, dar eram asa de fericiti ! In weekendul dinaintea urmatorului control planuisem sa mergem la bunicii tai din partea lui tati. Cum ajungem odata la doua luni pe acolo, ne gandeam ca ar fi pacat sa nu le dam vestea acum, si parca nici la telefon nu prea avea farmec. Asadar s-a dus planul nostru sa nu anuntam pe nimeni, caci a trebuit sa dam vestea si bunicilor din partea lui mami, ca sa nu facem discriminare :). In seara dinaintea plecarii tati a scos o sampanie de la colectia lui, i-a chemat pe parintii mei care stateau relaxati la televizor si le-a dat vestea imediat ce au intrat pe usa. Nu le-a venit sa creada, au crezut ca au inteles ei gresit. Apoi am repetat amandoi raspicat, moment in care ne-au strans in brate pe amandoi si au inceput sa planga. Apropo... pe bunicu nu prea-l vezi lacrimand! Au fost extrem de fericiti! Abia asteapta sa se vada ei cu doi nepotei, cate unul de la fiecare copil. De mult ne tot bateau ei apropouri, asa ca acum au fost foarte emotionati :).
A doua zi am plecat la tati acasa, pentru a raspandi marea veste :). In saptamana ce urma era ziua bunicului tau asa ca ne-am gandit sa-i facem si un mic cadou. Am cumparat o suzeta, am ambalat-o frumos si i-am dat-o seara la masa. Intamplarea a facut sa vina la masa si matusa ta Petronela impreuna cu unchiul Bogdan si verisorul tau si finutul nostru, David. O alta persoana foarte importanta care a venit atunci este strabunica ta, pe care tati o iubeste foarte foarte tare si care cred ca s-a bucurat cel mai tare pentru noi! A mutit si i s-au umplut ochii de lacrimi :). Toata lumea s-a bucurat si ne-a felicitat, dar parca ea a fost cea mai incantata. O sa vezi tu ce-o sa te mai rasfete cand vom merge la ea.
Acum nu ne-a ramas decat sa asteptam urmatorul control, cel de la 7s 3z, cand urma sa ni se "confirme sarcina" de catre domnul doctor. Tati a venit cu noi, dar a ramas in sala de asteptare pentru ca nu eram sigura daca are voie sau nu inauntru, cu toate ca facem toate controalele la o clinica privata. Emotii mari din nou! Aveam o gramada de "daca" prin cap, mi-era si teama dar totusi abia asteptam sa vad ce se intampla cu tine. M-am urcat pe masa, domnul doctor a inceput iar sa te caute si hop! A aparut minunea! Erai mic de tot, dar ti-am auzit si inimioara!!! Domnul doctor te-a masurat si ecograful ne-a spus ca ai avea cu o saptamana mai putin, mai exact 6s 4z, lucru ce m-a speriat. Am mai auzit de diferente de 2-3 zile, dar nu de o saptamana. Dl dr m-a asigurat insa ca este totul bine, tu aveai 6.9 mm ! Iti imaginezi cat de mic ai fost? Cat o mazarica :P.
Medicul m-a rugat sa nu-l injur, dar el ma mai cheama totusi peste alte 2 saptamani ca sa vedem evolutia, dupa care vom rari controalele la unul pe luna. De ce l-as injura? Oricum mi-ar fi fost greu sa mai stau o luna fara sa te vad.
O sa iti povestesc cum a fost si la urmatoarele controale, totul pana la ziua de azi 27.09 cand suntem maricei, suntem deja in saptamana 17.
Te pupam si te iubim puiut!
Comentarii