-
Dupa emotiile primei ecografii a doua a fost si mai si.
Am decis sa schimb medicul deoarece primul nu putea sa imi urmareasca sarcina decat pana la 7 luni deoarece nu era autorizat sa asiste si la nastere, dupa imi transfera dosarul la un alt medic pe care nu il cunosteam si nu simteam nici o legatura cu el.. Pentru mine era foarte importat sa simt o legatura si sa am incredere in medicul meu si nu sa fiu data de la unul la altul...
Zis si facut, am cerut recomandari pana am decis sa merg pe mana unei rude care are prietena un medic din maternitatea Polizu si ar putea sa imi urmareasca sarcina si mie si am zis ca macar sa merg la un control sa vedem ce o sa fie.
Era prima data cand intram intr-o maternitate si sincer am ramas placut surprinsa de curatenie si ordine. Am intrat in cabinet sa imi faca ecografia si atunci au inceput adevaratele emotii... Prima senzatie care mi-a umplut inima de fericire a fost cand am auzit bataile inimii ingerasului meu, atunci am stiut cu adevarat ca este bine, este acolo si acolo va ramane... Dar usor usor fericirea se transforma in panica.. Vedeam cum doctora tot ma apasa pe ovarul stang si ma intreba daca ma doare sau simt ceva, intr-adevar ma durea destul de rau.. Cand a venit inca un medic sa verifice deja simteam cum fac un atac de panica, nu stiam ce se intampla, de ce insista asa mult mai ales ca la prima ecografie nu era nimic in neregula.
Pana la urma au decis impreuna sa imi zica despre ce e vorba cand au fost siguri ce se intampla sau cand au vazut cat de panicata eram... Initial teama medicilor a fost sa nu mai am inca o sarcina extrauterina dar din fericire era un corp galben care la mine inca nu se absorbise, nimic grav din cate am inteles si mi-au dat tratament cu 2 ovule arefam pe zi sa ajute la absorbire cat mai rapida plus controale in urmatoarele 3 saptamani saptamanal sa vada stadiul chistului. Din fericire cu ajutorul tratamentului a fost un rezultat favorabil si chistul a fost usor usor absorbit si am putut sa ma bucur iar de minunea noastra.
Comentarii