Ecografie 23 saptamani

Salutare tuturor! In luna ianuarie nu am ajuns la ecografia lunara dar am fost recent, pe 01.02.2020. De data aceasta am fost doar cu sotul meu, bebe1 a ramas acasa la mama mea. Nu era foarte aglomerat la dr, am asteptat cuminte sa imi vina randul la consultatie apoi la ecografie. La consultatie mi s-a zis ca sunt ok, colul e ok. La ecografie aveam cele mai mari emotii. De abia asteptam sa imi vad puiul. Tot baiat a ramas sexul, sotul mereu intreaba daca sigur nu e fetita :)))). El isi doreste mult o fetita dar Dumnezeu stie mai bine ce avem nevoie in viata noastra. Important e sa fie sanatos, si copilasii nostri si noi sa ii putem creste. Imi arata dna dr inimioara, stomacelul, coloana, putza :)). Totul se vedea asa de frumos, parca era ireal. Nu stiu de ce dar inca nu constientizez ca sunt gravida iar. Imi doream asa mult incat nu imi vine sa cred nimic din ceea ce mi se intampla. De foarte multe ori ma uit la bebe1 si nu imi vine sa cred ca eu l-am facut :)). Era un vis atat de mare sa dau nastere unui copil incat nu imi vine sa cred ca am reusit. Inca nu am inceput sa imi fac geanta pentru maternitate dar mereu am in gand sa fac asta. Stiu ca e prea devreme dar imi sta asa in minte, mereu sa pregatesc, sa nu uit cumva ceva desi poate sa imi aduca sotul dupa ce nasc. De abia astept momentul magic, sa il am la piept pe bebe2, sa il simt, sa am iar bebe mic mic in casa. Stiu ca imi va fi foarte greu cu doi copii mici dar cu ajutorul lui Dumnezeu le facem pe toate. Bebe1 e ultra nazdravan, ultra energic, imi face par alb :))). Bebe2 misca asa frumos in burtica, momentan simt miscari line dar stiu ca vor urma si cele care ma vor trezi din somn :))). Acum am 24 de saptamani. Mult parca nu mai este, timpul zboara. Ma tem iar de travaliu, de nastere, dar parca mai tare ma tem de atitudinea personalului medical dar sper ca si de data asta sa ma ajute Dumnezeu sa dau peste oameni buni. Am o prietena care a nascut recent. Ea era singura in sala de nasteri, copilul dadea sa se nasca si nimeni nu venea sa o ajute, urla ea cat o tineau puterile ca iese bebele si asistentele nu erau in zona. Probabil lipsa personalului medical este o problema iar faptul ca esti lasata nesupravegheata pe travaliu e ceva aiurea. Si eu la bebe1 am stat mult timp singura in sala de nastere pana am fost mutata in alta zona unde aveau un fel de birou asistentele. Dar am stat ore bune singura, nu venea nimeni macar sa intrebe daca mai traiesc :))). Eram pe atunci speriata, dar fiind la prima nastere nu stiam exact ce va urma si am zis ca e normal. Dar acum stiu sigur ca nu e normal sa fii dusa intr-o camera si lasata acolo pana isi aminteste cineva de tine. Eh... Ar fi prea multe de zis dar nu isi au rostul. E bine cand totul se termina cu bine!