-
Acum ca starea de bine a revenit, din nou parca nici nu sunt insarcinata, totul e bine, mari modificari fizice nu sunt.. Singura schimbare care am observat-o la mine este ca mi-au crescut putin sanii (fapt care ma bucurat normal eu avand o greutate de 45 kg la o inaltime de 1,58 automat si foarte inzestrata la nivelul sanilor nu am fost..) Burtica inca nu se observa aproape deloc, doar mie mi se pare uneori ca se vede chiar putin. Merg din noi la controlul ginecologic nerabdatoare sa il vad din nou pe bebe al meu care cu siguranta e mai maricel acum.. Si maaaare mi-a fost surpriza cand doamna doctor a apasat pe o tasta si in tot cabinetul s-a auzit tare cum bate inimioara bebelusului meu, mi-au dat lacrimile instat de fericire, usurare, emotii nu stiu simteam atat de multe.. Parca in momentul ala mi s-a confirmat clar si concret ca daaaaaa o sa fiu mamicaaaaa!!!! Bebe al meu e sanatos, e acolo in burtica mea si chiar esteee!! Momentul acela cred ca a declansat spiritul meu matern, de atunci inconstient pun mereu mana pe burtica, adorm cu mana pe burtica, ii spun noapte buna lui bebe al meu, ii spun mereu ca mami il iubeste din toata inima si deabea asteapta sa il/o cunoasca, din acel moment bebe al meu este totul!! Singura particica din mine care era oarecum trista in momentul acela cand se auzea inimioara atat de tare, era ca sotul meu, tati lui bebe nu a putut fii acolo.. Din cauza pandemiei el nu a avut voie sa intre niciodata ij cabinet alaturi de noi, sa vada bebele si mai ales acum sa ii vada inimioara.. Sunt convinsa ca si el ar fi inceput sa planga de fericire.. Dar atat cat am putut i-am impartasit eu sentimentul si ceea ce este sigur este ca si el e la fel de fericit ca si mine ca bebe al nostru este bine!!
Comentarii