-
Eh...și pentru ca liniștea mea nu mai venea deloc, și eram din ce în ce mai stresata ca se întâmplă ceva rău, am decis sa mergem mai departe, sa găsim un medic empatic ,care sa ne ajute sa mergem înainte. Și...mulțumim lui Dumnezeu am găsit exact ce mi-am dorit, acel înger de medic care m-a susținut complet. Într-adevăr era situația urata, dar nu atât de urata.. aveam 3 hematoame, nu unul 😒😒, care se eliminau, teoretic. De acolo dureri, sângerări și alte alea..ioi...am stat la coada vreo 4 ore ,am întrat la 10 jumate seara al control, dar, a meritat fiecare minut, secunda. Cu o voce calma, medicul mi-a explicat absolut tot, pe înțelesul meu,sa fie sigur ca nu omit sa țin minte ceva din ce-mi spunea. Și, din nou eco. Bebele era bine, pus la loc sigur. Creștea ca o floricica în interiorul meu... Ce sentimente, ce fericire sa vezi ca totul e bine, și inimioara lui bebe bate în sufletul tău. În același timp am ajuns și la hematolog, știam ca nu se poate fără... ca de, apăruse o mutație genetica, care ar fi putut fi cauza sarcinilor pierdute anterior. Nu,nu am scăpat de clexane, nici de traista de medicamente.... dar știam ca trebuie ca bebe sa fie bine, și sa mergem înainte. Ah, medicul acesta nu mi-a recomandat repaos, a sis: vrei sa o iei razna? Veziti de treaba,acele hematoame o sa dispară încet, încet. Atât timp cât nu va pun în pericol, e totul ok. Iei tratam3nt și mergi inainte ,nu muti munții din loc, dar nici nu ți recomand sa stai la pat. Și asa am făcut... încet,încet am continuat activitatea zilnica, tratamentul îl luam corespunzător...bebe creștea... și soarele începea sa apară și pe strada noastră...
Comentarii