Știam ca va fi o sarcina grea, o sarcina incerta, cu semne de întrebare, pe care nu credeam ca o vom duce la capăt. Asteptam în fiecare zi evoluția,în tăcere. Îmi era teama sa fiu fericita, sa ma bucur de bebe, și tot timpul credeam ca ceva rău se va intampla. Iată că și vine intr-o seara, când ajung acasă, câteva pete de sânge marchează un moment grav, un moment încărcat cu toate sentimentele rele. Cu doua sarcini duse la capăt, dar cu trei pierdute, nu ma mai gândeam la nimic frumos.. cerul îmi căzuse în cap. Sun medicul, nu dau de el, normal era o ora târzie, dar în final îmi răspunde și spune: mergi la urgente,nu e de glumit. Nu-ti pot spune nici dacă e bine, nici dacă e rău, nu am cum. Fugim spre urgente, la camera de garda o doamna doctor cu care mai avusesem tangente, dar nu era pe placul meu, la un moment dat având ceva nemulțumiri( cu vreo 12 13 ani inainte), dar cu toate astea,s-a purtat destul de profi. M- a consultat a zis: totul ok Pe partea asta, dar nu te asigur ca totul e bine, pentru ca în primul trimestru totul se schimba intr-o clipa. Zic, de parca nu știam.... în fine... ma pune la eco, îmi arata micuțul și zice ,, uite, ai un hematom aici, asta pare ca se elimina, nu e probl3ma cu bebele, e acest hematom. Vrei sa te internam, dar sa ști ca același tratament îl iei și acasa. Eu zic nu,nu vreau internare dacă totul 3 ok. Bine. Mergi acasă cu tratament, repaos mult la pat. O sa fi3 bine! Mda... am mai auzit astea vorbe, și când știam ca e totul perfect a căzut cerut în cap.. Sa zicem ca va fi bine, cu inima stransa, făcută ghem... Și, am ajuns acasă, acolo unde dădusem vestea în momentul de stres, înainte sa ajung la spital,ca, bineînțeles ma așteptăm la ce e mai rău, și știam sigur ca voi rămâne în spital. Dar nu a fost asa, am.mers acasă, și eu cu inima îndoită, am încercat sa le explic fetelor ca vine bebe, și bebe e în burtica, doar ca mami are nevoie de putina liniste sa se odihnească, și o sa fim fericiti alături de bebe. Dar, oare ele mai credeau, când cu un an înainte un bebe le veghea de sus, de la Doamne,Doamne? Va spun eu ca da, erau fericite și îmi dăduseră și mie starea acea de bine. Ee, și ajutoarele mele au fost mereu cu mine, mami hai ce mănânci, mami hai sa te țin sa mergi la baie, mami stai în pat și hai sa ne jucam, doar asta auzeam non stop. Totul devenise ca o poveste frumoasa, în care fetitele mele păreau atât de mari, și aveau atata grija de mine și de bebe, pentru ca, spuneau și spun ele, bebe e bine și trebuie sa ne jucam cu el. ❤
Comentarii