Am fost la analize și am început sa mănânc mai responsabil, sa fiu mai atenta la ce e în jurul meu și mulțumeam mereu lui Dumnezeu pentru minunea din burtica. Rezultatele de la analize au fost bune, mai puțin toxoplasmoza (trebuie sa fac și în săptămânile 18, 24 și 33). Am reluat citirea cărților de la băiat, sa îmi reamintesc anumite lucruri, cum se dezvolta bebelina. Și eram tare nerăbdătoare sa ii spun și lui Robert de aceasta minune din burtica mea. ![[bib]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/bibe.gif)
Cam la o luna și jumătate de la aflarea veștii, mi-am convins soțul sa ii spunem și băiatului nostru de minunea din burtica. Ne-am dus la el în camera și ne-am așezat pe pat și i-am arătat ecografia și l-am întrebat dacă știe ce e acolo. Și a zis : Ai un bebeluș în burtică? I-am zis ca da și a venit sa ma îmbrățișeze și a început sa plângă de fericire, și eu la fel. La următorul control a mers și el împreună cu soțul meu și au ascultat amândoi inimioara bebelușului. Eram emoționați.
Comentarii