Emoțiile unei sarcini sunt total, dar total diferite de alte emoții. De la aflarea veștii că vei avea un copil (doi, trei...) , la prima ecografie, la prima ascultare a inimii bebelușului, la frica așteptării rezultatelor analizelor, la aflarea sexului, la vederea trăsăturilor faciale, până la nașterea în sine, toate stările și emoțiile vor fi diferite și la o intensitate la fel de mare de fiecare dată când vei trece prin asta. Nu mai spun de momentele în care descoperim diverse probleme de sănătate fie ale noastre, fie ale bebelușului.
Ce poate fi mai frumos și mai emoționant decât să asculți inimioara comorii ce și-a făcut loc în burtica ta ? Poate veți spune că momentul în care te vei întâlni cu ea. Ei bine, eu spun că fiecare trăire este unică, așa cum și iubirea poate fi de mai multe feluri. Nu pot spune că îmi iubesc mama mai mult sau mai puțin decât iubitul, cum nu pot spune că îmi iubesc copilul mai mult sau mai puțin decât iubitul. Iubirea de mamă este una, iubirea de partener este una și iubirea pe care o simți pentru copilul tău este cu totul și cu totul alta. Așa văd și aceste emoții și sentimente. Diferite și incomparabile unele cu altele.
Întrebări pe care toate cred că ni le punem..."Oare voi fi o mamă bună? Oare voi fi suficient de bună în a avea grijă de el? Dacă nu voi ști de ce plânge? Dacă voi greși?" Toate astea și multe altele revin în mintea mea într-una și îmi este destul de greu să le gestionez. Apoi vine iubitul meu calm și blând și îmi spune "Totul va fi bine, nu te mai stresa. O să vezi."
Am avut și o perioadă în care am fost foarte aproape de depresie...dacă nu cumva a și fost depresie în adevăratul sens al cuvântului...Nu știu dacă din cauza sarcinii în sine sau din cauza tratamentului pe care îl urmez din motive de sănătate și care se pare că are și acest efect advers dar mă rog.. nu vreau să mă lungesc pe această temă. Acum sunt bine și sper să nu mai trec prin stările acelea urâte! Vreau să mă bucur pe cât posibil de minunea din burtica mea deoarece sunt foarte sigură că o să îmi fie dor să îi simt mișcările, să îl port în pântec, chiar dacă va fi lângă mine.
Comentarii