-
După cele două teste de sarcină pozitive care îmi confirmau intuiția, a venit timpul controlului ginecologic.
Era prima dată când ajungeam într-un cabinet ginecologic iar vocea, și tot corpul îmi erau parcă de gelatină. Ce rușine, ce să mai ții minte întrebările cu care ai venit de acasă? Tremuram de la degetele de la picioare până la ultimul fir de păr din cap iar gâtul îmi era mai uscat ca niciodată. Aveam emoții de nedescris.
Intru in cabinet, mă întreabă cu ce gând pe acolo iar eu îi spun despre intuiția mea și cele doua teste de sarcină pozitive. "Bun și? Ce vrei să faci?" mă întreabă doctorița. Eu fac ochii mari, mă uit când la ea, când la asistentă și îi spun: "Cum adică? Îl păstrez!" Mă felicită pentru alegerea mea și îmi spune numai gânduri bune și încurajatoare după care mă invită să efectuam controlul.
După ce a luat secrețiile vaginale necesare pentru o analiză, m-a așezat la ecograf iar de acolo, respirația mea devenise din ce în ce mai greoaie. Așteptam cu sufletul la gură să îmi comunice toate detaliile și să mă liniștească spunându-mi că totul este bine. "Totul pare a fi în regulă, pare că ai 7 săptămâni și 3 zile." Răsuflu ușurată dar în următoarea secundă, îmi este tăiată de ce aveam să aud. Cel mai frumos și emoționant sunet ce mi-a fost dat să îl aud până în acest moment! Bătăile inimioarei puiului din pântecul meu!
O emoție de nedescris care în acel moment a fost ca un șoc, neștiind cum să reacționez. Cu toate acestea, lacrimile se scurgeau încet pe obraji iar zâmbetul era la fel de mare precum ochii buclucați. După ce am ieșit din cabinet a fost cu adevărat realizarea momentelor prin care am trecut iar lacrimile m-au năvălit din pricina emoției trăite.
Comentarii