ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Diverse - ##bebe ##emotii ##Primasarcina
340 vizualizariAm 28 de ani și sunt împreună cu soțul meu de șapte ani. Niciodată nu m-am identificat ca fiind genul de persoană maternă care să ia la pupat și îmbrățișat toți bebelușii care îi ies în cale. Simțeam că voi avea copii la un moment dat, însă nu mă puteam imagina în rolul de mămică în viitorul apropiat. În pofida acestor gânduri și credințe, de o vreme, în mintea mea subconștientă a început să se sădească dorința de a avea un pui de om. Parcă pe nesimțite, dorința creștea de la o zi la alta, strecurându-se și făcându-și ușor loc în suflet. Cu toate acestea, o perioadă am fost înfrânați de anxietate și griji cum că noi nu știm nimic depsre copii, nu suntem pregătiți pentru o responsabilitate așa de mare și așa mai departe. Reușind să trecem peste aceste gânduri (sau măcar parțial), la începutul anului am decis împreună să lasăm lucrurile să vină de la sine, în voia divinității. Așa s-au petrecut lucrurile încât în luna martie s-a întâmplat ceva magic: am rămas însărcinată.
PS: Nu știu dacă să o definesc ca o sarcină planificată sau surpriză. Deși am hotărât că ne dorim bebe, totul s-a întamplat mult mai rapid și neașteptat decât ne-am fi imaginat noi doi. Personal, cred că mai degraba aș numi-o: sarcină semiplanificată. :D
Comentarii