E Duminica. E mohorat! Simt nevoia sa ma alint, sa ma culcusesc asa ca un pahar cu laptic cald ar face bine. Burta e mare, mare, mareeee. A crescut in ultimile doua saptamani. Sper sa fi recuperat si bebe.Uneori ii simt manutele cand misca. E o senzatie care nu poate fi descrisa in cuvinte. Imi amintesc de primele zile dupa ce am aflat de sarcina cum ma trezeam dimineata si imi era frica sa nu gasesc vreo pata pe slip , pentru ca imi doream atat de mult sa ramana acolo, in burtica mea apoi il purtam cu drag toata ziua si la culcare-i spuneam sa ma astepte, sa fie acolo cand ma trezesc...si el a fost iar si iar si iar ca am ajuns aproape in saptamana 36. Ar fi tare frumos sa vina pe lume de Sf Nicolae dar cine stie! Am facut comanda de cadita, si alte lucruri utile, au sosit. In linii mari sunt pregatita. E frumos! Am incredere ca trupul meu isi face treaba acum si in timpul potrivit nasterii. Multumesc bunului Dumnezeu pentru aceasta mare binecuvantare!
Comentarii