Cand ne-am hotarat ca dorim sa facem un copil ne-am gandit bine, am amanat momentul, am cantarit bine toate conditiile, toate ,,avantajele si dezavantajele " ...si...ne.am dat seama ca nu vom fi niciodata destul de pregatiti...niciodata nu esti indeajuns de pregatit, chiar daca este un copil asteptat sau dorit, tot te ia pe nepregătite.
Am hotarat ca va fi rodul iubirii noastre, ca va fi fericirea noastra, motivul nostru de a trai in continuare...ca ii vom oferi tot ceea ce noua ne.a lipsit, ne.am asigurat ca are totte conditiile( si totusi pentru copilul meu nu va fi niciodata indeajuns orice am avea)
Ne.am hotarat sa ii oferim toata dragostea de care noi am fost lipsiti, liniste, rabdare, mai tarziu o crestere si o educatie frumoasa si de ce nu, vom face tot posibilul sa ii asiguram un viitor mai bun.
Numai ca... planurile noastre si cele ale naturii sau ale lui Dumnezeu nu se potrivesc mereu...nu prea ne.am sincronizat... Fiecare test negativ, fiecare revenire a menstruatiei dupa o zi de intarziere ne facea sa ne pierdem speranta si sa ne gandim ca poate nu meritam sa devenim parinti..ca a trecut prea mult timp, am plan8ficat totul dar ne.a trecut timpul si nu ne.am preocupat de ceea ce era mai important.
Luni de zile am incercat...toti ne sfatuiau sa mergem la doctor, sa tinem o dieta, sa incercam cu pastile, pozitii, momente ale lunii...nimic nu a functionat... eram stresati, disperati sa facem totul ca la carte pentru a obtine rezultatele dorite....
Era sfarsit de an, in pandemie, am zis ca poate nu e momentul, poate le aseaza Dumnezeu asa cum trebuie, poate ca ar trebui sa renuntam un timp la dorinta asta asa aprinsa... am luat in calcul vizita la un doctor, am luat datele dumnealui, la inceput de an aveam in plan sa mergem la control. Impreuna.
Sotul meu a fost mereu alaturi de mine, m.a sustinut, eu sunt mai anxioasa, mai panicoasa si mai depresiva chiar...dar el spunea mereu ca totul va fi bine.
Presiunea celor din jur a fost pentru mine cel mai greu lucru din toata povestea asta... ,,Voi cand faceti un bebe? " ,,In curand si la voi?" ,,Tati ce faci noaptea acasa, dormi?" ,,Trebuie sa slabesti un pic, asa a reusit o cunostinta de a mea sa ramana insarcinata " ,,E cumva un bebe acolo?" ,,Aveti sa ne dati o veste? " ,,O sa avem un nepotel?"etc
La toate astea ma simteam prist, ma simteam judecata pentru ceva ce nici nu facusem, eram tratata nedrept...in sufletul meu era durere si ei ma acuzau ca nu vreau sa fac copii...
Ne.am resemnat, am petrecut frumos de sarbatori, am mancat de toate, am consumat si alcool...iar in noaptea de revelion ne.am pus dorinte...impreuna ne.am dorit aceleasi lucruri, printre care bineinteles si un bebe...
Cel mai important lucru, pentru a realiza orice, este sa renunti la stres, la acel gand ,,vreau sa obtin asta" ... daca e ceva material obtii prin munca, dar daca e ceva asa important obt8i doar prin liniste, rabdare, deconectare totala de la toate gandurile ca ,,vreau acum" Grijile, stresul, nu fac decat sa accentueze problema...sa absoarba orice urma de liniste din starea sufleteasca.. Dorinta de avea un copil este un fapt mare, nu e chiar asa simplu...poate ati trecut prin asta, stiti cum este... Din experienta va spun ca atunci cand am renuntat sa fac eforturi pentru asta, sa ma stresez sa iasa bine, sa ma ingrijorez ca nu merit si ca nu voi merita vreodata, sa ma intristez pentru fiecare test nereusit, Dumnezeu si.a facut timp pentru noi ❤
Asta a fost cel mai important element, linistea mea, rabdarea si credinta...
Cel mai bun sfat : dragelor, nu va stresati, nu disperati, nu va necajiti pentru un rezultat negativ, nu incepeti sa va invinuiti unul pe altul...Dumnezeu le aseaza cum stie mai bine, cum este menit sa fie, cum trebuie.
Comentarii