Incarcat in Familia afla despre bebe - # #minune mica
717 vizualizariMutulonc mic
De cand m-am trezit tot butonez.Am citit de toate ,despre bebelusi ,am facut lista cu viitoarele cumparaturi,am intrat putin in panica....Oare o sa ne descurcam?eu si tati?si buni?...
Trebuie,nu?...cred ca e normala nelinistea mea.
Hai sa dam putin timpul inapoi si sa iti povestesc despre despre temerile noastre,despre gandurile mele din cei 8 ani in care eu si tatal tau te-am asteptat.
Eu si tati ne iubim mult.Inainte sa aflam de tine ma intrebam daca se poate mai mult.Mereu zic ca
la cununie ne-a lipit Dumnezeu bine de tot pentru totdeauna.
Intotdeauna ne-a fost frica amandurora de aceasta iubire.Mereu, m-am gandit ca poate e linistea dinaintea furtunii.Ca este prea frumos sa fie adevarat.Dar...tu lipseai.De cand esti aici in viata noastra,amandoi radiem si in fiecare zi ne minunam si ii multumim lui Dumnezeu ca ne-a binecuvantat cu un copil.Eu si tati si cu tine suntem trei suflete care s-au cautat mult timp.
Ne-am gasit si acum respiram unul prin altul.
Dar ce teama ne-a fost ca nu o sa avem un rod al iubirii noastre!Trecea timpul ,aveam planurile noastre de a face o casuta,de a gasi un servici bun,de a reusi.Dar toate isi pierdeau din importanta,din bucurie ,cand vedeam ca tu nu vii!
Toata lumea ne intreba :Cand faceti un copil?..Nu dadeam prea multe explicatii,zambeam,ziceam ca "s-a ratacit barza noastra","ca a speriat-o criza"...ne era din ce in ce mai greu sa auzim aceasta intrebare.Sfaturi primeam in fiecare zi."Sa mancati asa...sa luati ,sa beti,sa faceti....".
Imi rasunau in cap vocile colegilor la munca:"Nu o sa poti face copii!!!Nu o sa ai copii"Am lucrat 7 ani pe vase de croaziera,in restaurant,ridicand cate 8-10-12 kg pe umar de nenumarate ori in fiecare zi,luni de zile,intr-un stres continuu,intr-un ritm alert.Oare acum plateam pretul ?
Cand vedeam copilasi, ma sageta o durere ascunsa.Nici la gravidute nu voiam sa ma mai uit.Ma durea.Dupa atatea vizite la doctori,dupa tratamente pentru chisturi,dupa operatia de chist,sperantele mele erau din ce in ce mai putine.Ne gandeam si la FIV,si la adoptie,dar parca nici nu puteam sa discutam despre ele.Ceva nu ne lasa.
Dar,undeva ,in sinea mea ,stiiam ca noi o sa avem un copil intr-o zi.Ai venit in ianuarie!Pe 12 ianuarie a fost ziua lui tati si pe 22 ianuarie a fost ziua mea...si tu ,cadoul nostru pretios ai venit tot atunci,intre 22 si 25 ianuarie...dar aveam sa aflam de tine in martie.
Esti cel mai frumos dar pe care il puteam primi!
Esti dar de la Dumnezeu!
Te iubim Sufletelul nostru
Comentarii