Nu e asa rau cu cezariana

Orice femeie la prima sarcina banuiesc ca isi doreste sa nasca natural. Asa si eu. Dar sunt situatii cand planurile nu ies asa cum ne dorim. De la a merge la o nunta insarcinata in 37 de saptamani si a sta pe scaun de frica sa nu nasca in mijlocul nuntii la a ajunge sa alergi cu burta in brate sa il convingi pe bebe sa iasa. M-am internat in spital pentru inducere nastere si dupa o saptamana de perfuzii nici un rezultat. Placenta fiind foarte imbatranita cum a reiesit la ultimul control cand a stabilit ca facem cezariana ptr ca altfel nu iese bebe am acceptat ideea dupa 2 zile de bocete ca la mort. Corpul nu dadea nici un semn de nastere, nici o contractie, col uterin perfect inchis, nici cel mai mic semn. Ma cunosteau toate asistentele deja de la cat mergeam pe holul spitalului, urcam scari, alergam uneori in speranta ca voi declansa nasterea dar nimic. Cel mult oboseam. Doctorita mi-a explicat ca nu are rost sa continuam mai mult de atat cu inducerea nasterii ptr ca mai mult m-ar chinui in contextul in care corpul meu nu da nici un semn si ar forta niste contractii, dilatarea nu ar fi suficienta, mi-ar face epiziotomie si e posibil sa fie tot in zadar si sa ajung oricum la cezariana. Asa ca cel mai bine e sa facem direct cezariana. Mi-a respectat decizia de a naste natural si a asteptat destul, ma monitorizat constant, a fost incercata inducerea, tot ce se putea la acel moment. Dar sunt situatii cand trebuie sa ascultam si de doctori. M-am pregatit pentru cezariana, de seara nu am mai mancat si nu am mai baut deloc, dimineata am mai facut un nou control si a hotarat ca trebuie sa intru cat mai repede in cezariana. M-am schimbat, mi-am luat un bagaj minim si restul l-am lasat asistentelor si am mers la alt etaj într-o camera unde mi sa pus o noua branula pe mana dreapta acum deasupra incheieturii mainii si a venit anestezista care mi-a explicat procesul si ca o sa fiu treaza doar ca anesteziata de la piept in jos si ca daca nu voi rezista de frica ma poate adormi cu o masca de gaze dupa ce cunosc bebele. Apoi ma ia o asitenta si ma duce in sala de operatii, ma pune sa ma dezbrac ca sa incepem. O camera cu tpata aparatura necesara, 2 moase, anestezista, 2 doctori pentru operatie printre care si doctorita mea care a monitorizat sarcina si eu goala pusca in fata lor. Nu e un sentiment prea placut mai ales daca esti mai pudica din fire. Dupa injectia in coloana ma intind moasele pe masa de operatie pentru ca in nici 30 de secunde deja nu mai aveam control asupra picioarelor si ma leaga bine si de maini si de picioare. Răstignită practic dar la orizontala. Au pus un paravan sa nu vad si a inceput operatia. Dupa primele minute am inceput sa am o greata cum nu am avut toata viata mea cumulat. Fusesem anuntata dar nu mi-am imaginat ca la o asa intensitate. In momentul in care a inceput sa apese pe burta mea si sa traga copilul afara ma simteam de parca imi scoteau stomacul si nu copilul. Le-am si spus asta si mi-au vorbit cu calm ca e o senzatie care dureaza doar cateva minute pana iese copilul si se inlatura de placenta. Asa a si fost! Dupa ce aud niste plansete ca de la o broasca imi arata bebelusa. Apoi o ia pentru a o verifica si dupa ce a infasat-o mi-a pus-o langa mine putin si am pupat-o, apoi au luat-o si pana a doua zi nu am mai văzut-o. Doctorii au inceput apoi sa coase operatia si cand au terminat am fost transferata in camera de terapie intensiva. Aici am facut cunoștință curand cu morfina. Un drog pe cat de puternic calmant pe atat de ametitor in momentul injectarii. Ma simteam ca in filme cand actritele ameteau in cateva secunde de la anumite substante. Asa si eu. Era o senzatie grea si ametitoare si cateva minute nu mai vedeam clar dar lua durerea cu mana, atat timp cat nu miscai nici un centimetru. La cea mai mica miscare durea. Cand se ducea efectul strigai dupa asistente sa iti mai faca o doza de morfina ca un drogat disperat. Dar a trecut. A doua zi am coborat din pat cu indicatia sa merg cat mai mult. Cu cat stai mai putin in pat cu atat mai repede te recuperezi. Mergem si imi venea sa plang la fiecare pas dar nu puteam ptr ca orice mic efort de incordare ma durea pana in creier. Primele zile ma intrebam ce mi-a trebuit copil pentru ca indur niste dureri sora cu moartea. Dar te resemnezi si iti promiti ca nu iti mai trebuie alt copil pana la proba contrarie cand va trece suficienta vreme sa uiti prin ce ai trecut suficient de mult sa iti faci curaj sa mai incerci inca o data. Esential este sa mergi cat mai mult. Plangi acum de durere dar te recuperezi repede decat sa te chinui luni dr zile ulterior. Asta era regula doctorului, sa nu te vada in pat. Si a avut dreptate! La 5 zile de la operatie eu faceam curatenie in casa, usurel ca o babă dar functionala. Si in 2 saptamani eram aproape ca noua. Dupa o luna deja nu mai aveam nimic. Doar daca atingeam zona mai durea la atingere dar atat. Deja la botez la 2 luni distanta am dansat de parca nici nu am nascut. Pot sa spun ca m-am recuperat foarte rapid si nu a fost atat de greu pe cat ma asteptam. Impactul psihologic este cel mai mare daca nu esti pregatit pentru asa ceva sau esti fricos cum eram eu. Conteaza si corpul fiecaruia dar si faptul ca nu stai in pat primele zile sunt decisive in timpul de recuperare. M-am simtit o vreme vinovata pentru ca nu am nascut natural dar am inceput sa accept usor asta pentru ca nu a fost o alegere. Am incercat, nu a mers si pana la urma durerile pe care le ai in recuperarea de la cezariana pot fi mai mari decat la o nastere naturala sau daca nu sunt mai mari sunt pe o durata mai mare. Trebuie sa ne impacam cu noi insine si ce conteaza este sa fii bine tu si bebelusul.