-
A inceput greu..
Dupa ce am implinit 25 de ani, am avut 3 sarcini pierdute in primele 7-8 saptamani, am luat decizia de a incerca inca o data dupa ce am schimbat doctorul..
La primul control, de rutina am fost dupa 6 luni de la ultima sarcina. Era octombrie, intrucat aveam deja o multime de analize deja facute, ne a dat unda verde sa mai incercam inca o data. Zis si facut, urmatoarea menstruatie, 19.11.. Inceput iar calcule cu ovulatia, luat concediu chiar, in perioada ovulatiei, desi la nici una dintre cele 3 sarcini nu se lasase asteptata mai mult de 2 luni...
Incepand cu 10. 12, dureri menstruale, dureri si sensibilitati ale sanilor.. Mai astept putin.. Pana pe 18,cand, cu nerabdare am facut primul test si, surpriza, test pozitiv. Iar emotii... Care nu au lipsit niciodata, doar ca si frica si teama de o noua pierdere si au facut simtite prezenta. Facut pe graba si un Bhcg, si astept cu interes raspunsul doctorului in speranta ca voi primi cat mai repede un tratament. Raspuns care nu a intarziat sa apara si am inceput cu progesteron si aspenter.
Stiam deja ca am anumite mutatii pt trombofilie, tiroidita autoimuna, ovare polichistice... Fiecare medic de la aceste specialitati dadeau vina pe boala respectiva pt pierderea sarcinilor..
Asteptam cu interes primul control, Bhcg crestea ok. Am ajuns la dr pe 29.12, cand se vedea sacul gestational, insa inca nu se vedea si embrionul.. Iar asteptam cu emotii pana la urmatorul consult..
Comentarii