Nu sunt o fire superstitioasa, insa din acest punct de vedere, ma regasesc in aceasta categorie. Am auzit multe povesti destul de triste cu parinti care au cumparat diverse pt bebe, i-au pregatit si camera, iar dupa un timp mami a pierdut sarcina si durerea a fost de zece ori mai mare vazand si camera si totul pregatit si... pentru cine?
Mi-am zis ca niciodata nu-i voi cumpara nimic inainte sa-l vad, sa-l am in brate. De primit, am primit lucruri pentru el, dar gandesc ca nu este acelasi lucru. Nu poti refuza un cadou pentru simplul motiv ca ai superstitii. Ideea este sa nu fiu eu cea care le cumpara. De primit, le primesc din toata inima!
Probabil e doar in mintea mea, dar ce sa-i faci? O data ce-ti intra in cap o idee.. are o oarecare greutate si influenta asupra ta... Si, slava Domnului, timp va fi destul sa-l rasfat dupa cu zeci si zeci de hainute si nu numai :D
Oare voi, alte mamici, ce parere aveti despre asta?
Comentarii