Totul a inceput in dimineata de 5 februarie cand am facut testul de sarcina.Toata noaptea m-am zvarcolit stiind ca dimineata urma sa aflu daca mi se va implini dorinta.Plina de sperante, am asteptat cele 2 liniute care m-au facut cea mai fericita.Am ajuns topaind in dormitor si l-am trezit pe tati si cu lacrimi de fericire,i-am dat vestea cea mare.Mama a fost urmatoarea persoana care a aflat,urmand ca dupa confirmarea medicului sa dam vestea si celorlalti.A durat 1 luna pana am ajuns la medic,din cauza programarilor, dar in ziua aceea am aflat ca sarcina era in sapt a 9 a,ceea ce m-a bucurat enorm, iar la auzul batailor inimioarei bebelusului am ramas inmarmurita.Am inteles atunci ca am o minune in burtica, o minune ce avea sa creasca si sa ma faca pe zi ce trece tot mai fericita.
Iata ca dupa analizele specifice pe care le-am avut de facut, dupa inca un control in sapt 12,
am ajuns cu emotii,saptamana aceasta,in sapt 18 cand urma sa aflam ce va fii:baiat sau
fata?
Toata ziua la servici,am stat ca pe ace,am fost foarte agitata si se pare ca i-am transmis
starea si bebelusului,plus ca am mancat si ciocolata,vrand sa ma asigur ca bebele ne va
arata la ecograf "bijuteria". Intr-adevar, bebelusul a fost foarte agitat, dar am aflat ca vom
avea o FATA. Am fost cea mai fericita, imi venea sa spun tuturor in gura mare,vestea pe care
am primit-o.Tati, care era prezent,ca la fiecare control, era si el fericit,dar parca nu la fel de entuzismat ca si mine,spunand ca va trebui sa inceapa sa mearga la sala pt a fi pregatit pentru cand creste fetita 
Am aflat ca bebita e bine si ca are 190g. si am inceput sa sunam bunicii sa le dam vestea.
Pot spune ca am avut o saptamana usoara si am radiat de fericire in fiecare zi cu gandul la
bebita mea.
Comentarii