Cu fiecare zi ce trece totul devine din ce in ce mai real. Burtica e din ce in ce mai mare, deja nu mai pot face toate lucrurile obisnuite asa usor, miscarile se simt din ce in ce mai puternic, iar eu devin din ce in ce mai agitata si mai speriata. Mai ales ca de curand am avut un vis ce parea foarte real in care nasteam si nimic nu se intampla asa cum imi imaginasem eu, am ramas traumatizata dupa nasterea aceea atat in vis, cat si in realitate. Asa ca m-a cuprins spaima si ma tot gandesc cum o sa ma descurc, cum o sa fac fata durerilor, daca mi se va face rau sau Doamne fereste daca voi lesina.. imi tot spun ca pentru copilul meu trebuie sa fiu puternica si ca el imi da putere, insa uneori parca uit toate astea si ma imaginez undeva intr-o camera de spital, singura si speriata...
Comentarii