ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Astazi m-am hotarat sa scriu despre minunea din burtica mea. Povestea noastra incepe cam asa...in luna martie ne-am hotarat ca a venit vremea sa devenim parinti, astfel am inceput pregatirile: contol la doctor(verificarea unor vechi probleme de sanatate) si acid folic. Din fericire in luna mai mi s-a indeplinit cea mai mare dorinta...am ramas insarcinata. La cateva zile de la intarzierea CM fuga la farmacie dupa test, primul negativ...dezamagire mare,lacrimi, dar dupa alte cateva zile bebe si a facut simtita prezenta si urmatoarele 5 teste au fost pozitive
. A urmat o saptamana de emotii pana la primul control si ecografie, nici nu vreau sa-mi amintesc cate ganduri mi-am facut(cele mai multe aiurea) si ce emotii am avut din dorinta de a fi totul bine. A venit si ziua ecografului si spre linistea mea bebe avea 6 saptamani si era foarte bine, bucurie mare mare de tot. Astfel a venit momentul sa anuntam si rudele apropiate si prietena mea cea mai buna, care, apropo, trebuie sa nasca saptamana aceasta. Acum la 9 saptamani "mazarel"(asa-l alinta sotul) sau "mazarica" (asa-i spun eu) creste linistit in burtica. Maine o sa merg sa repet o analiza care nu a iesit foarte bine dar am incredere in Doamna Doamne ca totul va fi bine si mazarica mea nu va avea de suferit.
Comentarii