-
Eram aproape de naștere și noi încă nu ne puteam hotărâ asupra numelui.. Eu vroiam ceva, soțul altceva iar băiețelul nostru Thomas vroia altceva. Era o contrazicere constantă când deschideam acest subiect. Am roscolit internetul în toate felurile și nu ne decideam nici cum, trebuia sa fie ceva sa se potrivească cu numele de familie, sa fie drăguț atunci când e mic dar sa aibă și o rezonanta bună atunci când va fi adult. În ajutor ne-a sărit mămica mea, ne-a sugerat numele de ARTHUR, și a fost perfect, ne-am pus de acord și asa a rămas. Acum ca deja îl avem pe bebe mic ii spunem în tot felul, Arhturelu', Arthurică și tot asa. Numele ales de mămică înseamnă mult pentru noi, nu atât numele în sine cat faptul ca a fost ales de ea.. Ea are niște probleme grave de sănătate despre care nu vreau sa vorbesc aici iar faptul ca i-am îndeplinit dorința înseamnă mult pentru noi, chiar și atunci când ea nu va mai fi, de fiecare data când îl vom striga pe cel mic ne vom aminti cu dragoste de ea.
Comentarii