-
Cand baietelul meu avea 18 luni, am ramas insarcinata a2a oara. Aveam 28 de ani, urma sa nasc la 29 de ani si cateva luni. Eu am fost singura la parinti, din motive de sanatate, mama mea ni a mai putut avea alti copii (a mai avut 4 sarcini pierdute). De aceea, am spus ca voi avea minim 2 copii (de fapt mereu am vrut 3) si sfatuiesc cu caldura ca mamicile sa aibe macar 2 copii. E foarte rau sa nu ai o frate sau o sora care sa ramana pe acest pamant dupa ce parintii nu vor mai fi. Si eu consider ca daca copiii cresc alaturi de cineva mai apropiat ca varsta de ei, altfel invata sa se raporteze la lume, si sunt mai putin dispusi in adolescenta sa isi faca de cap (din experienta mea personala vorbesc, daca nu ai pe cineva foarte apropiat cu care sa discuti/dezbati anumite lucruri, ajungi sa o faci cu straini, si de cele mai multe ori acestia sunt dezinteresati sau nu te cunosc cu adevarat). Asadar, la primul control la care ajunsesem in a2a sarcina, am simtit din start ca o sa fie fetita. Deasemenea, si la baiat cand l-am vazut pentru prima oara la eco, am simtit ca o sa fie baiat. Ba chiar i-am spus doctoritei ca sigur e fetita, iar ea s-a amuzat pt ca aveam 7 saptamani si evident ca nu aveam de unde sa stiu nici eu, nici ea. Am pornit in sarcina cu ceva kg in plus de la cea anterioara, respectiv 56. Pt inaltimea mea si greutatea mea dinaintea sarcinilor (50 kg), 56 de kg au fost destul de multe. Am luat in toata sarcina 14 kg (70 in ziua in care am nascut) fata de 18 kg cate luasem la baiat . Probleme pe scurt in sarcina: diabet gestational (din nou....) iar fata a avut circulara de cord in jurul gatului o data (a reusit sa si-o scoata la un moment dat, si cu cateva zile inainte de nastere sa si-o puna la loc...). Am nascut la 41 saptamani si 3 zile, vaginal, cu sarcina indusa si epidurala. Nu aveam contractii cand m-am internat, nimic. Mi-au provocat asa tarziu nasterea si pt ca racisem la 40 saptamani, si am mai stat sa imi revin. Totul a fost pe repede inainte fata de prima sarcina, la 9 m-am internat si la 13 am nascut, ceea ce a fost minunat. Din cauza cordonului din jurul gatului, fata nu cobora ca sa inceapa nasterea. Ultimele saptamani au fost horror, ma trezeam noaptea si zdranganeam burta, imi era teama sa nu moara acolo, mai ales ca exista si problema cu diabetul. In sarcina aceasta, cea de-a treia, ii voi ruga pe doctori ca in jur de 39 de saptamani sa imi provoace nasterea daca nu nasc, pt ca nu as mai suporta 41 saptamani de sarcina inca o data. Ambii copii au fost tardivi, si mare mi-ar fi mirarea daca cel de-al treilea ar veni macar la timp. Inainte sa nasc prima oara, am crezut ca o sa nasc prin cezariana cu anestezie generala, asa cum m-a nascut mama mea. 😂 Apoi m-am mai informat, si am inteles ca nu e cazul de ceva atat de extrem, si mai ales ca e mai sanatos pt mine sa reusesc sa nasc vaginal, mai ales daca vreau mai multi copii. Multa sanatate tuturor mamicilor!
Comentarii