-
Sunt la a4a sarcina, dar la al 3lea copil. Desi am pierdut lunile trecute sarcina la doar 6 saptamani, am suferit si sufar mult din cauza pierderii. Procesul de curatare a uterului a fost ingrozitor. M-am simtit de parca am nascut din nou, dar fara sa am un copil. Am luat pastilele ce se dau la avort in primele saptamani, si din punctul meu de vedere e o mare minciuna ca este un proces ca o "menstruatie abundenta", rapid si fara probleme... Am suferit vreo 2 saptamani, primele zile au fost ingrozitoare. Imi pare rau pentru toate femeile care trebuie sa treaca prin astfel de momente. Este ingrozitor. Doar sotul stia de sarcina ce am pierdut-o. De la inceput, de la test, am simtit ca parca ceva nu e in regula. De aceea nu am anuntat pe nimeni si am asteptat ecografiile. La 8 saptamani m-am dus sa vad sarcina, si embrionul era de 6 saptamani, fara activitate cardiaca. Am stiut atunci ca nu e bine. Am revenit la eco la 10 saptamani, embrionul in acelasi stadiu. Singurul lucru bun e ca nu i-am auzit inimioara deloc. Au trecut ceva luni si am ramas insarcinata. Nu ma bucur insa. Nu am fost inca la eco, sunt in 9 saptamani teoretic. Practic, astept sa ma intorc din vacanta si apoi voi merge la eco in jur de 13 saptamani. Pana acum, totul pare in regula. I-am spus sotului abia saptamana trecuta de sarcina, tocmai pt ca imi este teama si mi-a fost ca nici aceasta nu o sa se termine cu bine. Imi iubesc enorm copiii, ei sunt motivul pentru care atat eu cat si sotul, am devenit cu adevarat niste oameni mai buni, si incercam mereu sa ii invatam si pe ei asta. Sper ca urmatoarele postari sa fie cu vesti bune. Daca nu, este important ca si alte mame care sufera pierderea unui puiut, oricat de mic, sa simta ca nu sunt singure.
Comentarii