Timpul trece repede..
Parca prea repede as spune eu, privind in urma. Au trecut cateva saptamani, au urmat alte ecografii, analize medicale, morfologia fetala de semestrul I, toate in parametri normali, semn ca bebelusul meu era hotarat, vrea sa existe si sa creasca sanatos. Doctorita mea draga m-a chemat la maternitate pentru teste, ocazie cu care am tras cu ochiul in incinta cladirii, care mi-a facut o impresie buna- fusese renovata, nu mai era atat de deprimanta cum o vazusem acum multi ani in urma. La atitudinea personalului se mai poate lucra :), e nevoie de un plus de profesionalism, ar trebui sa acorde pacientelor un pic mai multa intimitate si respect..fite, cum am vazut eu in occident :))
Nu am spus, in prima perioada, nimanui despre sarcina. Voiam sa ma asigur ca totul este in ordine, dar in acelasi timp aveam nevoie sa constientizez eu ce mi se intampla. Mi-a trebuit ceva timp, desi nici acum nu sunt pe deplin constienta. A mai fost un aspect care m-a amuzat..toata lumea vorbeste despre sarcina mea ..la varsta inaintanta :)) nu prea pricep de ce.
Am cazut de acord cu sotul ca nu vom trâmbita despre sarcina, cum am facut-o la primele, lasam asa sa treaca timpul si vom vedea cine isi da seama.
Dar copiilor eram prea nerabdatoare sa le spun si ei aveau dreptul sa afle primii. Eram si curioasa de reactia lor. Asa ca am incropit un mic plan Mos Nicolae avea sa le aduca pe langa dulciuri si vestea ca vor avea un fratior/surioara. (De fapt noi aflasem ca este baietel cu putin inainte, la una dintre ecografiile timpurii-sapt 16 daca imi aduc aminte bine. Oricum, ne era indiferent, ca doar avem pereche in prealabil si important era sa fie sanatos.) In dimineata de Sf. Nicolae, copiii bucurosi isi examinau cadourile primite. Printre ele se afla cate o imagine de la ecografie legata cu un snur rosu. Baietelul deschide primul si intreaba ? ce, o poza de cand eram eu in burtica?. Fetita se uita mirata si ea la a ei. Atunci a trebuit sa-i ajut. Zic..poate mosul vrea sa va transmita un mesaj. Atunci fetita intreaba Mama esti insarcinata? La indemnul sotului, a trebuit sa spun adevarul :). Au fost extrem de surprinsi amandoi, tot intrebau chiar asa este, serios...? Dar bucuria li se putea citi pe fata.
Si a mai trecut ceva timp... Spre sfarsitul anului avem des musafiri, e o traditie la noi, e ziua baiatului, sunt zile de nume, este ziua mea de nastere. Noi tot asteptam nerabdatori ca cineva sa ne dea surpriza in vileag, ne amuzam, dar nimic...Nimeni din familie parea ca nu observa- desi burta mea prinsese contur , sau poate doar le venea greu sa intrebe :)
De ziua mea, cum trebaluiam prin bucatarie inconjurata de mama si sora mea mai mica, baietelul meu, ca din senin spune bucuros printre altele : Mama e insarcinata! Atunci le socheaza pe cele doua de langa mine :)) ca aproape nu-si gaseau cuvintele. Au apucat doar sa spuna ca li s-a parut si anterior ca sunt cam rotujnoara. Le-am invitat si eu rapid la masa ca sa trecem peste jena momentului si atât a fost... Mai tarziu au inceput usor stingheri sa intrebe si cumatrii. Surorii mele mai mari i-am spus eu neoficial, in masina, in drum spre bunica noastra, inainte de sarbatori. Familia din partea sotului a aflat de Craciun, cumnatul si nepotul intuisera, dar cumnata nu putea sa conceapa asa ceva, nu ii luase in serios. Soacra a aflat dupa sarbatori si a fost foarte bucuroasa. Celelalte rude si prieteni au aflat usor, usor unii de la altii.
Mi-a ramas la inima reactia unei verisoare de-a sotului, fata dezghetata de altfel, cu care avem o relatie apropiata. M-a sunat insistent de cateva ori, pana a dat de mine si mi-a spus printre altele ??Va reinventati. E ca si cum pentru voi viata abia acum incepe..??
Dar mai avem o parte din rude si prieteni la care tinem, care fie sunt in strainatate, fie cu care ne vedem rar..ei nu au aflat inca. Mai este inca timp...sunt abia in saptamana 26. :P
Comentarii