-
Buna tuturor! O sa incep cu un scurt istoric, asta pentru ca am inceput acest jurnal destul de tarziu. In viata se intampla de multe ori sa ne dam seama ca nu totul este asa cum ne dorim. Am asteptat sa se intample minunea de a deveni mama de foarte multi ani, si cred eu, ca s-a intamplat atunci cand a vrut ea sa ne aleaga pe noi, nu cand am vrut noi. Eu si sotul meu avem 38 de ani. Avem amandoi un serviciu ok, stabil, anul trecut am reusit sa ne luam apartamentul nostru, prin credit bancar si parca ne resemnasem cu gandul ca e posibil sa nu se mai intample minunea de a deveni parinti. Am adoptat o pisica si ne gandeam ca o sa calatorim mult si ca o sa ne impacam cu ideea. Dar exact atunci cand viata te loveste si iti da niste lovituri peste care ai crede ca nu poti sa treci, iti trimite si o speranta. Speranta noastra a venit dupa un concediu petrecut la Sovata. Ajunsi acasa, a doua zi am facut un test de sarcina si mare ne-a fost mirarea cand am observat ca sunt 2 liniute. Au trecut de atunci 28 de saptamani, cu multe emotii, cu frici, cu durere, cu sangerare in saptamana 14, placenta inserata jos, internare de 4 zile in spital, cu perfuzii si tratament, dar pana la urma iata-ne ajunsi in trimestrul al treilea. Suntem bine acum, placenta s-a ridicat, doar ce am fost la ecografie, avem si rezultatele analizelor, care in afara de T4 care este putin scazut, par a fi ok, asa cum ne-a linistit domnul doctor. Ultimele saptamani au fost bune, am mai iesit pe afara la plimbari usoare si m-am bucurat de aceasta stare de bine. Tin sa va spun ca imediat dupa internare, aveam cam 3 luni, am intrat in concediu de risc maternal si am stat numai in casa, mai mult la pat, ieseam afara doar pana la doctor si inapoi. Dar incet incet, ne-am simtit mai bine si am invins. Sper sa fim bine pana la capatul celor 40 de saptamani. Saptamana 28 pentru mine a venit cu miscari mai intens simtite in burtica, cu o stare de bine, stare care mi-a permis sa fac deja primele comenzi de hainute pentru bebelina mea si nu in ultimul rand sa incep acest jurnal. Stiu ca nu este usor dar vreau sa le spun tuturor celorlalte gravide care intampina problemele pe care le-am intampinat si eu (placenta jos inserata in trimestrul I, hematom, sangerari) sa ramana calme, sa apeleze la doctori si sa nu isi piarda speranta pentru ca exista sanse foarte mari ca totul sa fie bine pana la urma. Este o lupta permanenta pe care nu trebuie sa o cedezi dar este si frumos in acelasi timp, cel putin eu, cand simt bebelusa miscandu-se in burtica este un sentiment pe care nu-l pot descrie, sunt mii de emotii intr-o singura miscare, mi-se umplu ochii de lacrimi si raman blocata in fata minunii de a simti o alta vita in mine... "Ain't no mountain high enough" - Marvin Gaye&Tammi Terrell- melodia noastra, draga mea fetita!
Comentarii