-
Drumul până la spital mi se părea foarte lung parcă nu se mai termina😐 , eram stresată, aveam emotii nici eu nu stiu ce mai aveam ca aveam toate stăriile posibile. Afară ningea ca în povești, era foarte frumos, dar era vizibilitate redusă la condus 😥 . Am ajuns în final la spital la urgențe, așteptam ginecologul, apare și el mă consultă , și îmi spune că bebe e bine , la care mă întreabă că ptr atât am venit până aici 😐 , asta a sunat ca și cum ptr asta mai deranjat 😐. Nu am spus absolut nimic ca la cat imi era de rău am zis mai bine nu mai zic nimic😥. Nici măcar nu sa uitat peste test covid , nici măcar nu mi-a cerut ceva foaie , că am facut nimic... vine o asistentă imi ia sange, îmi măsoară glicemia , după care apare altă asistentă și imi soune ca imi face un test covid din nas, zic bine nici o problemă. După alte 10 minute apare din nou și imi spune ca a iesit negativ și trebuie sa imi faca si din gât, nam spus nimic, am lasat să imi facă. Apare ginecologul ( că la cum vorbeste nu il mai pot numi domn) imi spune sa merg după el intro cameră, acolo mai era o fată.. cu simptome de covid. In final mă bagă in perfuzie, după care aud că fata respectivă este testată pozitiv... apare din nou asistenta cu testele și imi spune că trebuie să imi repete testele de covid din nou ca sa le trimită la alt spital , să las număr de telefon și imi va veni mesaj pe telefon 🤷♀️ , nu știam ce sa mai zic ca in continuare îmi era rău, mi le-a repetat nici o problemă, apare și ginecologul cu o rețetă că ce să iau și daca am covid tot cu astea sa continui... si mi-a urat sanatate! Se termină in final și perfuzia mă simțeam mai bine dar eram ft amețită. Plec spre casă , că numai aveam ce sa fac la spital...
Comentarii