Sarcina si varicela

Buna ziua la toata lumea! Din saptamana 28 (cand am scris ultima data in jurnal) si pana astazi cand am pasit in saptamana 35, nici nu stiu cum a trecut timpul. Cu cat se apropie termenul, ne coplesesc o multime de emotii, ganduri, temeri... Bebelusa creste si se misca atat de mult incat am impresia ca nu mai ia nicio pauza de dimineata si pana a 2a zi dimineata. :)) Ultima data cand am mers la control in saptamana 32, avea 1900 g si 44 cm. Acum sigur a luat si mai mult in greutate. Abia astept urmatorul control, cand voi afla data exacta a nasterii. Placenta era tot joasa, nu mai urcase decat cativa mm, deci canalul de nastere este in continuare acoperit de ea. In afara de faptul ca merg ca o ratusca si ma ridic greu, pana in prezent ma simt chiar bine, dorm bine (cred ca si perna de gravide are un aport mare in aceasta privinta), nu am avut probleme cu respiratia sau cu stomacul. Singura care imi face probleme este sciatica (care ma doare ingrozitor cand se activeaza, indiferent in ce pozitie stau, ma face sa merg schioapa s.a), iar din cand in cand simt cum oasele bazinului pocnesc de parca mai am putin si ma dezmembrez :)). Daca as fi mai cuminte, cum mi-a recomandat doctorul, probabil nici sciatica nu m-ar deranja. Imi iau toate vitaminele si tratamentele, inca mai am loc sa fac Clexane in burtica - oricum, hematologul nici nu mi-a dat alta varianta cand l-am intrebat ce fac daca nu mai am loc...raspunsul a fost "doar in burta vei face pana la final". In urma cu 5 saptamani am trecut prin cateva emotii deoarece urma sa vina in tara sora impreuna cu familia ei. Insa cu 2 zile inainte de a veni in tara, nepotelului i-au aparut niste bubite pe spate si pe picioare, care s-au dovedit a fi de fapt varicela. La inceput nu avea atat de multe, asa ca doctorul de acolo a zis ca poate iesi cu el afara, poate veni in tara cu avionul, poate sa ia contact cu mine ( desi i-a spus ca sunt insarcinata si fara sa o intrebe daca am avut sau nu varicela). In cateva zile i-au aparut peste tot, chiar si in talpa, in urechi, zona genitala, dupa care au inceput sa prinda crusta si sa nu ii mai apara altele noi. Pentru ca urma sa ii gazduim, si eram sceptica in privinta recomandarilor acelei doctorite (culmea tot romanca), intre timp am luat legatura cu medicul meu ginecolog si cu medicul infectionist care imi urmareste toxoplasmoza cronica. Desi in profilul Torch imi arata faptul ca am anticorpi pentru varicela zooster, ginecologul mi-a recomandat sa nu iau contact cu el cel putin 10 zile sau pana ii cade ultima cojita dar sa iau eu decizia (fiind riscul sa fac zona zooster care ar putea declansa nasterea prematura), iar medicul infectionist mi-a spus ca macar 12 zile sa nu iau contact cu el. Pana la urma si-au amanat biletul si ne-am vazut fix in a 14 a zi de la eruptie. Am avut putine emotii pentru ca din cauza caldurii si a transpiratiei nu ii cazuse toate cojile (mai ales cele din cap, care au cazut ultimele). Nu ne-am imbratisat, am stat la distanta, am incercat sa nu il ating, dar a fost cam greu sa nu il am prin preajma, fiind o revedere pe care o asteptam de foarte mult timp. El avand 5 ani si super energic, era peste tot prin casa si pe langa mine. Voia sa se joace doar cu mine :)) (cele statice bineinteles). Am incercat sa nu imi fac ganduri si sa nu declansez nimic cu puterea lor. Asa ca dupa 3 saptamani de la intalnirea cu el nu mi s-a reactivat nimic (am facut analizele ca sa fiu sigura). La fel si sora mea isi facuse analizele inainte sa ne vedem (pentru ca nu stia daca a avut si nici eu nu imi amintesc ca ea sa fi avut in copilarie). Se pare ca a avut si ea conform analizelor si de reactivare nici vorba. Cam asta a fost mica aventura cu varicela. Acum imi pregatesc "cuibul" si simt o nevoie urgenta de a avea totul pregatit pana la venirea bebelusului. Am devenit mai plangacioasa acum si critic totul mai usor (probabil hormonii isi fac de cap). :D Ultima data, doctorul imi spusese ca nasterea ar trebui sa aiba loc in saptamana 39. Deci as mai avea fix 1 luna la dispozitie, dar la cat de imprevizibil poate fi procesul nasterii cel mai bine este sa fiu pregatita si sa nu las totul pe ultima suta de metri. Deja am spalat toate hainele ei, am majoritatea produselor de ingrijire atat pentru ea cat si pentru mine, patutul va fi asamblat saptamana aceasta in camera noastra (pana la 2 - 3 ani nu consider ca trebuie sa o las singura in camera ei, mai ales ca vreau sa o alaptez si e mai bine sa fim aproape) iar scoica de masina ne gandeam sa o inchiriem la inceput sa vedem ce i se potriveste si cum se acomodeaza cu modelul respectiv, dupa care sa facem achizitia finala. Mai am o saptamana pana la urmatorul control, asa ca pana atunci mai timp sa imi pun ordine in ganduri, sa pregatesc intrebarile pe care le mai am si sper sa fie de bine ca si pana acum. Inceputul a fost mai greu, sfarsitul inceputului sper ca va fi mai bine decat imi imaginez. :D