In vizita la raceala pe perioada sarcinii

Buna ziua! Astazi se implinesc 21 de saptamani si 7 zile. Fetita pare ca sta bine in burtica, este vioaie, se misca si comunicam in fiecare zi. Luni voi avea morfologia fetala de trimestrul 2 si deja au aparut emotiile, sper sa fie totul bine, mai ales ca doctorul care ma urmareste m-a indrumat sa merg la altcineva, dupa care sa ii trimit rezultatele si sa stabilim urmatoarea intalnire. Cu siguranta un alt punct de vedere nu strica. Doar ca na, mereu schimbarile ne fac sa ne punem semne de intrebare sau sa fim in alerta. As dori sa scriu in jurnalul de sarcina despre o experienta recenta pe care o numesc "in vizita la raceala". Nu stiu despre altii, dar de cand m-am nascut am fost prietena buna cu doctorii. Chiar la 1 an si cateva luni era sa mor din cauza unui blocaj renal identificat tarziu (survenit in timpul unei raceli tratate cu medicamentul gresit, administrat de doctor, care a inrautatit starea generala) iar injectia cu penicilina a fost salvarea mea. Pana la 18 ani racelile nu erau usoare ci cu anumite complicatii care ma doborau la pat, astfel incat am fost indopata cu antibiotice si fel de fel de pastile, multe injectii cu Moldamin, tratamente babesti s.a. Tin minte si un moment amuzant legat de injectii...dupa o cura de 3 luni cu Moldamin, imi mai ramasese vreo 5 injectii, din cauza unor schimbari la serviciu, mama nu a mai putut merge cu mine sa mi se faca injectiile, asa ca sarcina mi-a revenit mie. Eu, desi satula de injectii, am promis ca ma voi duce la circa (care era la o statie distanta de casa). Dar, nu stiu ce copil in clasa a 2 a s-ar duce singur sa i se faca injectii. Dar ma bucur totusi ca mama a avut incredere in mine :)). Asa ca in fiecare zi, cate o fiola cu Moldamin zbura pe geamul de la baie, nu am scapat de toate odata ca altfel nu mai era credibil.  Psihicul meu s-a echilibrat abia cand am plecat de acasa si am luat-o pe propriul drum. De atunci racelile erau usoare cand apareau si nu la fel de dese ca inainte. Dar totusi ramasesem cu sistemul imunitar slabit, el cu greu a fost echilibrat. S-au declansat si anumite boli cronice, care in prezent nu ma mai deranjeaza, sunt acolo, dar nu mai sunt active. Daca cineva imi tusea in fata, peste cateva zile apareau simptomele neplacute ale racelii. Dar de atunci si pana acum, niciodata nu a mai fost nevoie de medicamente pentru raceala, sau antibiotice cand era ceva infectios (de fapt nici nu am mai avut astfel de episoade) si totul tratam naturist cu ceaiuri, miere, tincturi... De aceea, pentru mine regula cu masca din timpul pandemiei nu a fost o corvoada, dimpotriva, a fost un mare beneficiu pentru imunitatea mea si nu cum o blamau multi ca mai rau ar face. Probabil facea rau daca si psihicul o vedea ca pe un dusman, dar eu o vedeam ca pe un aliat si atunci ma proteja, mai ales cand eram in mijloacele de transport si erau anumite persoane care isi dadeau masca jos sa tuseasca/stranute. Pana la sfarsitul anului 2020 cand am luat covid de la parinti (cu ei stateam fara masca, de altfel cu oricine ma intalneam la el acasa), nu am avut absolut nicio raceala de niciun fel, cum se intampla cu 1 an in urma cand 2 - 3 tot trebuia sa am. Deci am conceput copilul si cu o imunitate puternica si cu anticorpi pentru covid. Inainte de Paste imi facusem dozarea de anticorpi si chiar nu ma asteptam sa am 200 si ceva dupa atatea luni de la boala. Sotul in schimb, pentru ca a facut o forma mai usoara decat mine, are doar 25. Aveam impresia ca odata cu aceasta pandemie, obiceiurile oamenilor privind regulile sanitare se vor schimba si vor deveni mai responsabili si mai constienti de faptele lor. Dar de cand am ramas insarcinata, m-am lovit de o multime de situatii ciudate. Desi prietena mea care are 2 copii, stie faptul ca nici inainte nu stateam bine cu imunitatea si ma feream de oameni raciti, acum cu atat mai mult. De fiecare data cand trebuia sa ne intalnim si copiii erau raciti, la fel si ea, am amanat intalnirea. O data m-a pacalit si a zis ca i s-a declansat nu stiu ce alergie, dar de fapt era racita in toata regula, ca abia vorbea. Dar bebelusa m-a protejat, nu am avut nimic. De 2 ori m-am lovit de situatia cand copiii si sotul erau raciti si nu mi-a zis inainte. Deci copiii stateau pe langa mine, cel mare tusea spre mine, tot ce atingeam prin casa era contaminat, plus aerul se simtea greu. Am trecut peste, dupa 2 zile am avut niste simptome de raceala dar care nu au avansat. Se pare ca bebelusa mea m-a protejat din nou. Chiar am citit un articol de curand in care scria ca bebelusul are 6 super abilitati, printre care si vindecarea mamei lor din uter, imbunatatindu-le sistemul imunitar.  Ulterior imi spune degajata ca e posibil ca sotul sa fi avut covid de fapt, dar nu se testase, ii spusese un terapeut. Am ramas putin uimita ca eu fusesem la ei acasa in acea perioada, dar am si respirat usurata ca nu am avut nimic. De curand, o alta pereche de prieteni cu copii cu care urma sa ma vad, mi-au spus ca sunt raciti toti, prin tel se simtea vocea infundata, sfarcaieli s.a, stiind ca pe langa injectiile Clexane mai iau si antibiotice, plus alte pastile si vitamine, am decis sa amanam vizita pana le trece complet. Se pare ca luna mai, este luna racelilor (am auzit de multe cazuri). Dar zilele astea am avut parte de o alta surpriza tot din partea prietenei cu care am patit-o primele dati. Senina ma invita la ea acasa ca nu ne vazusem de vreo 2 saptamani. Cand ajung la ea, toti super raciti (sotul + copiii). Dupa 2 zile am inceput sa am o stare de moleseala, greata inexplicabila, plus stranutat des, probabil organismul meu se confrunta cu ceva dar azi vad ca e mai bine. Inca o data m-a salvat bebelusa din burtica. Eu am incercat cu frumosul si am zis ca vreau sa evit racelile, in perioada asta, mai ales ca a fost si ea in postura de femeie insarcinata si asteptam o mai mare empatie in privinta asta, nu sa fiu pacalita. Probabil e si vina mea, ca nu am actionat mai radical, sa fi facut cale intoarsa cand am vazut unde intru. Ii respect parerile, fiecare are dreptul si este liber sa creada in ce vrea, sa adopte nu stiu ce stil de viata doreste. Posibil sa se declanseze psihic anumite chestii, dar asta nu inseamna sa ii obligam pe altii sa gandeasca la fel, sa facem experimente si sa ii expunem crezand ca ei au psihicul tare s.a. Cred ca orice om oricat de puternic ar fi, daca organismul ii este expus mereu la ceva contagios, poate 1 data, de 2 ori nu se intampla dar a 3a oara il prinde din urma. Probabil va trebui sa am o discutie mai serioasa cu ea si sa fiu mai radicala, fara sa lezez relatia noastra care in general este buna. Am copilarit impreuna, deci ne cunoastem de 20 si ceva de ani...aveam alte asteptari cunoscandu-ne atat de bine. Dar inca o data s-a dovedit faptul ca nu este bine sa avem asteptari de la nimeni (sa nu avem dezamagiri), nici sa avem prea multa incredere in discernamantul lor.  ;))