Surpriza! Am aflat ce este bebe!

        Am fost la morfologia de trimestrul II. Pentru ca era foarte aglomerat, doamna doctor care îmi monitorizeaza sarcina m-a trimis la un doctor minunat la o alta clinica, pentru realizarea morfologiei. Îmi amintesc si acum cum am pasit plina de emotii. Doctorul m-a invitat sa ma asez si... hai sa îl vedem pe bebe. I-am spus domnului doctor ca am emotii. Însa de la atâtea emotii, am uitat sa precizez ca nu vreau sa aflam sexul copilului. Eram nerabdatoare sa îl vad. Si l-am vazut.

      Te-am revazut, bebe. Esti iubire pura. Esti cel mai minunat bebelus. Dormeai atât de frumos! Nici nu aveai idee ca noi te priveam.

         Primul lucru pe care l-a spus doctorul, imediat ce a pus aparatul a fost:

„Stiati ca aveti o fetita?”.

Iar eu i-am spus: „Nu voiam sa aflam sexul copilului decât la final”.

Imediat doctorul a intervenit: „Dar e posibil sa fie baiat, uite, îsi tine piciorusele lipite si nu îmi dau seama. Nu am stiut”.

„Este în regula, nu va faceti griji. De la atâtea emotii, am uitat sa precizez”. 

      Bineînteles, nu mai aveam stare, voiam sa aflu. Oare este fetita? A spus ca poate fi baietel doar sa ma încurce pe mine?

      Îmi doream atât de mult sa aflu! Dupa ce a verificat ca totul sa fie în regula, îmi tot arata fata bebelusului si îmi spunea: „Priveste! Ce ti se pare ca este?”. „Domnule doctor”, spun eu zâmbind, cuprinsa de emotie, „nu vad decât un mare semn de întrebare”.

    La un moment dat, doctorul mi-a spus: „Stiu acum 100% ce este, am fost curios si am verificat bine. Vrei sa stii?”. Bineînteles, curiozitatea mea era întinsa la maximum dar trebuia sa rezist tentatiei. Îmi aparea pe creieras imaginea sotului meu care spunea: „vreau sa aflam ce este la nastere”. Asa ca am refuzat.

     Când a completat fisa, a scris la sexul copilului „pacienta nu doreste sa afle”. Mi-a propus sa îmi dea alta foaie, si sa o dau pe aceasta sotului. Nu puteam însa sa nu fiu sincera fata de el, asa ca am refuzat.

     Morfologia a decurs minunat, am vorbit cu domnul doctor despre nastere, mi-a oferit informatii pretioase. Este un doctor minunat! Numele sau este Dan Deva si îl recomand cu drag! Un om foarte cald si deschis. 

      La final, mi-a spus: „Înteleg ca nu vrei sa afli. Dar sa stii ca, indiferent ce este, are niste trasaturi foarte frumoase si va fi un copil foarte frumos. Sa îti amintesti de cuvintele mele atunci când îl vei vedea pentru prima oara. Si m-as bucura foarte tare sa te vad în spital dupa ce nasti, cu bebelusul în brate. Sa ai o nastere usoara si fara dureri”.

           Si asa am plecat de la policlinica. Sotul meu ma astepta nerabdator, ba chiar începuse sa îsi faca griji ca a durat atât de mult. Înghetase de frig, dar continua sa vina în fata spitalului sa ne astepte.

          Dupa aceea, i-am povestit patania, întrebându-l înainte daca sigur vrea sa stie, ca este ceva legat de sexul copilului. Bineînteles, ca nu mai putea de curiozitate. „Îl sun pe doctor sa vad ce este. Îi spun ca m-am razgândit, numai sa aflu”. „Nu îl suni pe doctor. Eu tremuram de emotie, îmi batea atât de tare inima, dar am rezistat si tu îti doresti acum sa afli?”. 

           Am mers sa facem cumparaturi, dar gândul amândurora era numai la bebe. Vazând ca nu rezolvam nimic, i-am spus sa îl sune. Fericit si plin de emotie, ia telefonul si îl suna. Am plecat de lânga el, inima mea iar batea nebuneste. Domnul doctor nu a raspuns.

          I-a lasat mesaj, ca este sotul meu si nu îsi mai poate stapâni curiozitatea. Apoi, mai tare eram emotionati. Treceam pe lânga raioanele de produse, uitându-ne peste tot si nicaieri, toate gândurile noastre fiind într-o singura directie. Probabil, daca ne privea cineva, ar fi spus ca suntem total paraleli cu lumea în care traim. 

          Sotul meu spunea „Am primit mesaj” si se uita, dar nu era nimic. Telefonul lui vibra când primea un mesaj, dar el putea sa bage mâna în foc ca simte cum telefonul vibreaza. Într-un final, ne-am linistit si ne-am axat pe lista de cumparaturi, consolati de gândul ca nu avea sa ne mai raspunda.

             Doctorul a raspuns însa pe la ora 22: „Aveti încredere în intuitia mamei, ea nu minte niciodata”. Însa intuitia mamei era acum prea coplesita. I-a scris sotul meu înapoi ca ar fi bucuros daca i-ar linisti însa curiozitatea.

           Dimineata, dupa ce sotul meu a venit de la baie, a spus „Am venit sa îmi pup printesele”. Nu întelegeam, dar mi-a aratat mesajul domnului doctor: „Eu am vazut o Mica Printesa”. 

             Bebe al nostru din pântecel, minunea noastra este o ea! <3