-
Era o seara obișnuita,nu am avut niciun semn a ceea ce avea sa se întâmple.Aveam 33 saptamani și 3 zile,era 5 dimineața,dormeam și deodată am simțit ca și cum mi-a venit menstruația,am mers repede la dus,nu aveam nici cea mai mică durere,nu am apucat sa dau drumu la apa ca era un lac de sânge pe jos.Soțul deja își dăduse seama ca ceva era in neregula,a sunat la
ambulantă,spitalul era la 40 de minute distanță.M-au trecut o mie de gânduri pana am ajuns,tot ce voiam era ca bebe sa fie bine.Acolo al dat de o doctorița care părea și ea mai speriata ca mine și repeta încontinuu ca nu trebuia sa vin aici,ca nu-i un spital care sa poată avea grija de un prematur.In cele din urma,ca prin minune,hemoragia s-a oprit,iar hemoglobina mea era foarte buna,deși pierdusem sânge,am rămas internata o săptămâna și apoi mi s-a dat drumul acasă.
Comentarii