-
Eu am sperat dintotdeauna sa am doi copii, fetita si baietel. Pana la 19 saptamani simteam ca e baiat, eram ferm convinsa ca vom avea un baietel. Nu puteam sa ma refer la bebe ca la o "ea". Bineinteles ca o mama isi iubeste copilul si bineinteles ca iti doresti sa fie sanatos, dar cumva tot ajungi sa speri. In contextul pandemiei, sotul din nou nu a avut voie sa intre cu mine sa-l vedem pe bebe, asa ca l-am rugat pe dl doctor sa nu-mi dezvaluie sexul bebelusului, sa-mi scrie pe un biletel la final ca sa aflu odata cu tati, cand ajung la masina. Simteam ca-i datorez macar atat, pentru ca din pacate, nu a avut ocazia sa-l vada la ecograf si sa-i auda inimioara. Ca sa nu-mi dea de banuit, dl doctor m-a intrebat daca ne-am gandit la nume, ce ne-ar placea sa avem, etc. Ma uitam la monitor si surpriza, bebe statea bine merci, cracanat incat i s-a vazut tot. Un fundulet si 2 picioruse grasune. Cel putin asa vedeam eu. Si eu vedeam ca ar fi baiat :)) Cand am primit pretiosul bilet, dl doctor a zis ca e foarte evident si nu mai exista dubiu.
Surpriza a fost cand in masina, tati a desfacut biletul si am vazut amandoi "sex feminin" si parca tot nu credeam. Eu tot simteam ca vom avea un baietel, insa la toate controalele ulterioare mi s-a confirmat ca e fetita.
Comentarii