Sunt optimista...trebuie sa fiu optimista, desi in sufletul meu este o mare frica...de ce? nu stiu. Sunt pe mainile unui doctor extraordinar, merg la un spital privat foarte bun si cu toate asta mi-e frica.... mi-e frica pentru ca ma apropii de varsta sarcinii la care am pierdut-o pe cealalta - baietelul nostru, care acum e un ingeras si imi place sa cred ca are grija de noi de acolo de unde este.
Inca astept raspuns de la testul Panorama, insa nu de asta sunt nelinistita, ci pentru ca peste doua zile merg sa ma internez pentru cerclaj. Sunt constienta ca o fac pentru bebelina mea si ca riscurile de a pati ceva sunt mici. La fel sunt constienta ca asta este cea mai buna varianta pentru a sta linistita pana la finalul sarcinii. Citesc, citesc si iar citesc. Pana sa ajung aici nu stiam ca exista atatea femei care au trecut prin asta: sarcini pierdute in trimestrul II, incompetenta cervicala, membrane rupte, cerclaj...mintea mea este in multe parti. Incerc sa ma gandesc doar ca Dumnezeu are grija de noi :)
Comentarii