-
Citind mai multe cărți de parenting si educatie prenatala am descoperit ca este foarte important ca mama sa comunice cu bebele din burtică încă de la începutul sarcinii, iar acum în săptămâna 35 experții spun ca auzul este dezvoltat, deci încă un motiv ca mami "sa vorbească singură" cum spune băiețelul meu😅. Este clar ca legătură intima dintre mama și copil apare încă de la momentul concepției, iar comunicarea indiferent de forma ei, ajuta la formarea legăturii de atașament care se prelungește și după naștere. Ce îi comunicam? Despre ce îi vorbim? Pai, despre orice! Despre el, despre voi, despre cât de dorit și așteptat este, despre loviturile lui neașteptate în ficat sau vezica😅 Ii putem povesti cum este vremea, putem juca și roluri, noi întrebam și tot noi răspundem. Aici poate interveni și tatăl, joc de roluri, citit de povești, povestit despre cum a fost ziua de lucru etc. Cum noi avem deja un frățior mai mare, normal ca pentru a nu fi socul venirii celui mic printre noi prea brutal, încă de la începutul sarcinii cei doi își vorbesc, iar legătură dintre ei, deși nu se cunosc fizic, este deja una frățească, de iubire: se împart jucăriile pe burtica mamei, se împarte o bucata de ciocolata cu mami etc. De fapt eu îl tot specific aici sub denumirea de "bebe", însă noi comunicând zilnic cu el, ne-am obișnuit deja sa îl strigam pe nume, Zian, iar asa și lui Ayan i-a fost mai ușor sa îl privească ca pe un membru al familiei și nu un bebe oarecare. 😍 Tot specialiștii susțin ca mesajele de iubire, fericire îi transmit endorfine copilului prin placenta și sânge, iar aceasta duce la un impact benefic asupra lui.Toate acestea oferă copilului încrederea ca "familia este aici pentru el, unde este protejat și iubit". Voi le vorbiți bebelușilor voștri?
PS. Și sentimentele negative pot fi povestite copilului, deoarece mama se descarca de aceasta energie și se încarcă cu pozitivism de la bebe😍
Comentarii