-
Salutare, fetelor! Astazi va povestesc cum a fost la prima ecografie. Dupa rezultatul testului, am mers la medicul de familie care mi-a spus sa mai astept vreo doua saptamani, apoi sa merg la ecograf. Zis si facut! In data de 10 ianuarie 2020, plina de emotii, am mers la dna doctor, o doamna aparent rece, insa nu era deloc asa (mi-a recomandat-o o colega). La ecograf am auzit primele batai ale inimii bebelusului, insa tot atunci mi-a zis ca sunt cam rapide si mi-a dat Aspirin cardio 100. Le iau si acum pana voi naste. Am plecat acasa putin trista, insa dupa ce m-am documentat din mai multe surse, totul a fost bine. Marturisesc ca nu am dat vestea decat mamei in acel moment. ��La a doua ecografie, doamna doctor ma sperie, ca de fiecare data.. Mi-a spus ca am placenta anterioara, ca embrionul s-a plasat mai in jos si ca exista riscul pierderii sarcinii in cazul in care fac efort sau intretin relatii intime. Din acel moment, nu am mai avut relatii intime cu partenerul. Fiind prima sarcina, nu am vrut sa risc deloc. Ajunsa acasa, marturisesc ca eram foarte suparata, m-am documentat de pe internet. Am citit tot ce e posibil despre placenta si am citit ca de fapt cea abrupta (pravia) este mai grava.. Mi-am continuat rutina fara a mai face efort prea mare, asteptand sa creasca burtica.
Cand a venit momentul sa aflu care este sexul bebelusului, eram tare entuziasmata...
Intotdeauna mi-am dorit o fetita, acest lucru pentru a o putea imbraca exact ca mine si alte lucruri, insa tatal isi dorea un baietel (logic, nu?)...
La eco, dna doctor imi spune ca e fetita. M-am bucurat enorm, cu toate ca, vazandu-l pe tatic cat isi doreste baietel, ma impacasem cu ideea. Ajunsa la masina sa-i dau vestea sotului, nu ma credea. Insa n-a avut de ales. I-am zis ca urmatorul va fi baiat! :)) zi frumoasa!
Comentarii