Dragul meu Andrei,
Astazi ne-am simtit binisor, desi, avand in vedere ca a fost duminica, o zi de relaxare, si mai mult am stat in patuc, nu cred ca aveam cum sa ne simtim altfel...se pare ca trebuie sa ma obisnuiesc cu arsurile pentru ca au inceput sa faca parte din rutina mea zilnica. Am incercat sa am grija ce mananc, oricum evitam maxim prajelile si grasimile si inainte, dar se pare ca acum nici macar un iaurtel nu mai pot sa mananc linistita oricum se spune ca daca ai arsuri, incepe sa creasca parutul, asa ca ai face bine sa ma recompensezi cu niste carlionti blonzi si pufosi pentru toate momentele astea, altfel nu iti vad bine nasucul ala rontaibil! Chiar si aseara, cand ne-am pus si noi intr-un final la nani dupa joculetele tale, a trebuit sa ma ridic din pat ca sa caut o pastiluta, pt ca simteam ca imi ia stomacul foc...
In ultima vreme am impresia ca te joci din ce in ce mai putin, ma obisnuisem sa plimbi casuta de colo-colo mare parte din zi, dar cred ca deja nu mai ai loc. Aseara ne-am jucat putin cu taticul tau cu manutele, am reusit sa ii arat si lui cum ies la joaca pumniceii tai mititei, pentru ca esti foarte cumintel in prezenta lui...cateodata parca il simti, cand vreau eu sa ii arat vreo ghidusie de-a ta, dintr-o data te ia somnul si nu se mai simte nimic prin casuta. Deja tati crede ca nu iti place sa te joci cu el, dar eu i-am explicat ca tu de fapt esti un pisoi mititel, si cand simti ca te mangaie cineva, imediat te culcusesti acolo frumusel si faci nani zzzZZZzzzZZZ
Acum te las, nasuc mic, ma pun iarasi in patuc, poate ma lasa si arsurile astea daca stau iarasi linistita si reusim sa adormim si noi ( in special tu, jucarie mica! ) la o ora mai rezonabila...asta pana mai putem dormi, pentru ca spatele meu resimte din plin casuta ta care e din ce in ce mai greu de purtat!
Te iubesc si te astept, dragostea mea!
Comentarii