Dragul meu Andrei,
Astazi suntem singurei acasa, taticul tau este plecat, asa ca, avand mai mult timp la dispozitie, m-am hotarat sa iti vorbesc putin despre primele zile in care am aflat despre minunea care va aparea in viata noastra. Cert este ca tu ai fost mai hotarat decat noi...nu noi te-am ales pe tine, ci tu ne-ai ales pe noi sa iti fim parinti, de aceea in fiecare zi din viata ta va trebuie sa ne ridicam la inaltimea asteptarilor tale si sa ii multumim lui Doamne Doamne pentru darul pe care ni l-a facut. Ai fost si esti o supriza minunata, fiecare zi alaturi de tine este de pe acum o binecuvantare, chiar daca tot ce simt acum sunt piciorusele si manutele tale jucause, si ocazional, cateva partide sanatoase de sughit in care imi vine sa intru acolo la tine in casuta si sa iti pupacesc fiecare centimetru din fetisoara aia roz si frumoasa.
Venirea ta pe lumea a fost o supriza si prin prisma faptului ca doctorii mi-au spus ca am sanse minime de a avea un bebelus, de aceea, chiar daca m-am gandit cu tati sa incercam, am preferat sa amanam momentul tocmai ca sa nu ramanem dezamagiti de rezultat...insa intr-o zi, mi-am dat seama ca ceva s-a schimbat, insa parca nu imi venea totusi sa cred ca ceva atat de minunat mi se poate intampla chiar mie.
Am stiut ca o sa te am in momentul in care stomacul meu a protestat foarte rau la un banal fum de tigara, chiar daca mami a fost fumatoare multi ani inainte sa apari tu...nu mai aveam nevoie de alte confirmari, aceea a fost suficienta. Am simtit imediat ca ceva s-a schimbat, chiar daca alte semne inca nu aparusera si mai aveau suficient timp la dispozitie pana sa apara.
Incet incet, zilele au trecut si semnele tot nu se vedeau, asa ca l-am rugat pe tati sa cumpere un plastic alb cu puteri magice sa verificam daca ne-a vizitat barza fara sa stim. Eram foarte emotionata, asa ca mi-a luat ceva timp pana sa realizez ce insemnau, de fapt, cele doua liniute rozalii. M-am dus tacuta la taticul tau si i-am spus ca mi-a luat un test defect, sa mearga sa mai cumpere unul...insa surpriza! Si pe cel de-al doilea plasticut erau tot doua liniute incapatanate...erai tu acolo, dragul meu, care iti scriai primii pasi in istoria ta de ingeras in viata noastra. Ma uitam la burtica mea mica si mi-am dat seama ca nu mai este burtica de fapt, ci este o casuta locuita de o minune...asa ca am luat plasticutele si m-am dus la taticul tau, si ne uitam mirati la ele ca la niste obiecte fermecate, care ne-au adus cea mai minunata si cea mai importanta veste din viata noastra. Plasticutele sunt puse intr-un loc special, si cand tu o sa fi mai marisor, o sa iti aratam cat de minunate sunt pt ca ne-au adus bucuria si speranta de a te avea pe tine.
Nu am vrut sa spunem nici un cuvintel la nimeni, ne era teama ca daca spunem cuvintele cu voce tare, minunea va disparea si ne vom da seama ca nu a fost decat un vis frumos, asa ca ne-am hotarat sa mergem la un nene care stie sa vorbeasca cu bebelusii, si care avea un aparat magic prin care te-am vazut pentru prima oara. Erai asa de mititel, dragul meu, si aveai o casuta asa de mititica si de fragila, incat m-am simtit neputincioasa in fata ta. Te-am iubit din prima clipa cand am aflat ca existi, insa te-am iubit si mai mult cand te-am vazut...si pe zi ce trece, te iubesc din ce in ce mai mult, incat simt ca dragostea mea pentru tine nu va mai incapea in inima mea. De-abia astept sa te am in brate si sa iti spun in fiecare zi cata bucurie imi aduci, minunea mea vie! Ti-am pus si prima ta pozica, dragul meu drag...sa vezi si tu manutele cu care ma joc eu in fiecare zi.
Pup un nasuc roz si frumos, dragostea mea!
Pe maine!
parca citesc despre mine la prima sarcina... si uite ca acum si noi il asteptam pe al doilea
multa sanatate
Sa va traiasca minunile!