06.10.2013

Dragul meu Andrei,

Am luat o pauza de la jurnal pentru ca am avut niste zile foarte pline.

Vineri a fost cununia civila a matusicii tale. Noi nu am participat deoarece nu ne-am simtit prea bine, insa am incercat pe cat posibil sa ajutam la pregatiri si am fost intr-o vizita la ei dupa ce au ajuns acasa. I-am felicitat si le-am urat toate cele bune, mai ales tu, puiuc mic, pentru ca ai fost tare jucaus pe toata durata vizitei. La cursurile de puericultura nu am mai ajuns din nefericire, oricat de tare mi-am dorit eu, pentru ca taticul tau a aflat ca este epidemie de rotavirus in maternitate si nu a vrut sub nici o forma sa ne duca acolo, se gandea ca poate patim si noi ceva. Imi pare rau ca le-am pierdut, insa am o promisiune de la o burtica dragalasa ca ne ajuta ea cu niste filmulete ca sa invatam si noi ce si cum se face...sper sa ne prinda bine si sa reusesc si eu sa te ajut prin ele.

Sambata a fost cununia religioasa si petrecerea de nunta a matusicii...la Biserica nu am fost pentru ca nu rezistam sa stam atat de mult in picioare, insa am mers si noi cateva ore la restaurant. Tu ai fost foarte bine dispus in prima parte a serii, ti-a placut foarte mult muzica, pentru ca ai dansat tot timpul, mai ales pe sarbe, despre care stiu deja ca sunt preferatele tale. Totusi dupa ceva timp, am inceput sa ma simt rau...m-au luat niste dureri de spate foarte urate, de burtica,iar apoi m-am umflat foarte rau, mai ales picioarele, de nu imi mai venea nici o pereche de pantofi  cu tot regretul, am luat un taxi cu taticul tau si am plecat acasa, binele nostru, si mai ales al tau, a fost mai important. Sincer a fost prima petrecere unde mi-as fi putut sa pot participa mai alert...urmatoarea iesire va fi probabil la botezul tau, unde am de gand sa imi iau revansa din plin.

Azi dimineata pe la ora 4 am trait primul nostru cutremur oficial, a avut 5.5 grade pe scara Richter. Se pare ca ar fi fost cel mai puternic cutremur resimtit in Bucuresti din ultimii 4 ani. De-abia ce reusisem si noi sa adormim dupa ce am stat la povesti cu taticul tau, cand am simtit ca pleaca patucul cu noi prin camera, iar biroul si monitorul calculatorului incepusera sa scoata zgomote ciudate. Mi-a luat putin pana m-am dezmeticit din somn, insa nu m-am panicat. Taticul tau s-a speriat foarte rau, am stat putin la bucatarie sa fim siguri ca nu mai urmeaza vreo replica, apoi ne-am pus in patuc. Tu ai fost foarte agitat, micutul meu...cert este ca dormeai cand a inceput cutremurul, pentru ca nu te simteam deloc, apoi ai inceput sa te misti foarte foarte puternic, asa ca nu stiu daca este o simpla coincidenta aceasta agitatie a ta. Ti-a luat ceva timp pana sa te linistesti, insa eu una am fost foarte linistita, deci nu cred ca puteam sa iti transmit vreo emotie, deoarece chiar nu am fost speriata sau stresata nici macar un minut. Taticul tau a mai stat treaz ceva timp si ne-a supravegheat cum dormeam, dragul de el.  

Ziua de astazi am petrecut-o in pat, m-a durut stomacul cam toata ziua, iar acum pe seara au revenit durerile. Deja ne miscam din ce in ce mai greu, aseara de-abia am reusit sa ma intorc de pe o parte pe cealalta dupa cum te culcusisei tu frumusel in casuta.

Acum ne punem sa ne odihnim, pt ca am dormit destul de putin azi noapte si ma simt obosita.

Pup un nasuc dragalas.

Te iubesc si te astept, pufosul meu drag!