-
De fapt este despre cum s-a prins familia, pentru ca anuntul a fost atipic. Aveam deja greturi de zile bune insa intr-o dimineata mi-a fost extrem de rau, am vomitat dar senzatia de rau nu disparea. Fetita mea venise la baie cu servetele umede sa ma ajute, sa aiba grija de mine, draga lu' mama. Trebuia sa o duc la gradi, altfel cum ma descurcam eu in starea aia cu ea acasa? Intr-un final am reusit sa plecam de acasa si sa ajungem la gradi, doar ca s-a intamplat mai tarziu decat de obicei. In fiecare dimineata, obisnuiam sa o sun pe mama in drum spre munca, dupa ce lasam fetita la gradinita. Dar in dimineata respectiva am intarziat 20 de minute cu apelul si imi era rau, foarte rau in continuare. Cumva imi era teama ca o iau de la capat. Prima sarcina din pacate a fost toxica si am stat in perfuzii la inceput, atat de rau imi era... revenind, ma suna mama! Ce fac? Ca orice mama, se prinde cand copilul nu e bine. Am raspuns, din prima si-a dat seama ca am ceva. I-am zis ca am mancat ceva nasol si de acolo. Nu am convins-o! Dupa cateva intrebari s-a prins ce e cu acest "rau" al meu si a inceput sa planga de fericire, evident. Nu a fost cel mai original mod de a anunta sarcina, dar a fost sincer si foarte asteptat acest anunt. Dorinta mea era sa anunt dupa ce aveam confirmarea medicului ca totul este bine, daaaar...mamele astea! Legat de greturi, din fericire nu au fost asa severe ca prima sarcina, le-am suportat mai usor si nu am vomitat atat de des. Pe la 13 saptamani am scapat de ele si am putut sa ma bucur de sarcina.
Comentarii